De cateva zile a venit frigul si la noi, si dupa cum stiti, Galatiul, ca la multe alte capitole, este un oras codas si la ajungerea frigului. Ce daca ruskya zima e mai aproape de noi si fratii de peste prut vin incaltati cu tenisi, la noi tot e cald. Cine a fost vreodata in combinat sau in Moldovulcan stie la ce ma refer si care e sursa.
Ei, de cateva zile chiar s-a facut frig. Dar un frig din ala cumplit, completat de specificul vantos al orasului de la Dunare, de-ti ingheata moaca in cateva minute si spatiul interbucal (adica ala dintre fese, ca gura ingheata de cum o deschizi) se face bocna si el repede daca te prinde pe la banci, tribunal, stadion sau prin alte parti unde bate vantul si cand e canicula si calm atmosferic.
Anul asta e deosebit. De ce? Hai sa incep nu cu foarte mult timp in urma, adica de acum doi ani. Cum am mai povestit prin niste articole, stau intr-un bloc unde majoritatea vecinilor sunt pensionari, si nu din aia din armata sau securitate cu sute de milioane pe luna, ci din aia simpli. Iarna de cum dadea gerul, caloriferele mergeau asa si asa, mai mult in directia frigiderului, ca era totul la pausal si plateam cat zicea furnizorul, asa ca vecinii dadeau goarna la aragaz, ca si gazul era tot la pausal si nu foarte scump. La mine, unde zece ore pe zi nu statea nimeni si peste noapte dormeam, nu imi permiteam sa las focul aprins mai mult de o ora -doua, cam cat gateam ceva la aragaz, plus ca mirosul de mercaptan ars nu era prea placut... in fine, unde nu e bani nu e nici pretentii (cum imi spunea un taran de plutonier in armata).
Anul trecut, dupa multe lupte cu mentalitati gen "fac eu economie, dar de ce sa platesc pentru citire, ce, nu pot sa-mi citesc si singur cat arata?...", am reusit de ne-am pus repartitoare pe scara. Acu' eu mi-am pus si calorifere noi, ca alea de 40 de ani de la facerea blocului cam dadeau rateuri. Iarna trecuta a fost boierie... cald si bine. Ce-i drept ca a si mers repartitorul, dar am facut ceva economie fata de cat plateam inainte. Asta pana a venit nota de plata la intretinere...
La mine a fost bine, nu mai tin minte exact cat, dar nu a sarit de 150 lei caldura, si a fost cald, nene, nu ca inainte cand sarea de doua milioane si tremuram in casa. Problema a fost la vecini. In afara de cativa care aveau cam ca mine, dar si varste apropiate, la ceilalti factura la caldura daca nu era de cateva sute de mii, chiar batea spre zero absolut. Bun, zic, oamenii pensionari, se duc dimineata si iau paine, in rest stau cu ilicul sub plapuma intr-o singura camera, nu deschid geamurile, merge si fara calorifere cand nu e ger cumplit afara. Asta pana mi-au fugit ochii pe coloana tabelului unde era nota la gaz. Sa lesin, nu alta... am platit vreo 80 de lei, asta in conditiile in care am folosit gazul doar la gatit cateva chestii.
Ca era la pausal... adica inchid caloriferul si fac economie cu repartitorul dar dau drumul la aragaz, ca platesc toti fraierii din bloc gazul. Asta pana ne-am bagat picioarele si am propus in sedinta de asociatie sa se traga contor separat la gaz de fiecare apartament. Iar lupte, iar idei de genul "facem bomba in bloc", "i-ati vazut pe aia de la Craiova cum a sarit blocul in aer si au ramas oamenii pe drumuri", ca doar daca stai acasa toata ziua ai si timp sa te uiti la prosteve la ora 5, dar pana la urma am reusit si treaba asta. Acum platesc maxim 15 lei la gaz pe luna. Caldura nu trece de 150. Oricum, daca la vecini e frig in case imi ia si mie din caldura, dar trecem peste. Ideea e ca platesc cat consum. Ca vecinu' daca vrea sa arda gaz de cateva milioane, e treaba lui. Nu plateste cateva sute de mii si ceilalti fraieri restul. C-asa-i normal. Intr-adevar nu e normal ca din pensie sa nu stie ce sa ia mai intai, si sa nu ii ramana prea multi bani sa se incalzeasca pe vremea asta, dar nu e vina mea aici. Pentru ca eu vreau sa imi fie cald si deocamdata imi permit chestia asta. Si pentru ca nu sunt obligat sa-mi permit sa-i fie si lu' vecinu' cald.
miercuri, 31 decembrie 2008
duminică, 21 decembrie 2008
Abia astept 1 ianuarie
Ce astept eu de la 1 ianuarie? Cum care ianuarie? 2009, desigur. Pai astept sa se introduca legea aia care ii obliga pe patronii de bodegi/bombe/restaurante/pizzerii si alte asemenea sa aiba un spatiu de minim 50% din spatiul total al localului acordat nefumatorilor, delimtat concret.
Eu nu sunt anti fumat, din partea mea oricine paote sa traga din ce tigara vrea. Problema apare atunci cand vreau sa beau si eu ca omul o bere sau o cafea in oras si oriunde m-as duce trebuie sa ma imput ca pompierul. Nici la bodegile care se respecta gen Amadeus, Cafe Journal, Trandafirul (adica locuri unde poti sa mergi ca sa bei ceva, nu neparat sa mananci, asta in caz ca se gasesc niste unii sa zica de mine ca nu cunosc locurile selecte din oras), desi sunt spatii separate pentru fumatori si nefumatori, totusi separarea nu se face cu nimic (cu exceptia Trandafirului, unde nefumatorii stau intr-o cusca separat, cam ca la zoo). Pur si simplu stau la o masa care e de nefumatori, si la masa alaturata sunt cinci care trag de zor din tigara, ca de acolo incepe spatiul destinat fumatorilor. Adica respectam litera legii dar nu si spiritul ei. Poate de la 1 ianuarie nu va mai trebui sa stam in acelasi aer, nu stiu, eu sper, problema mea nu e ca respir aerul ala, ca si la munca sunt multi care fumeaza, problema este ca iesi de acolo mirosind a furnal si chiar nu vad unde e placerea si relaxarea in chestia asta.
Eu nu sunt anti fumat, din partea mea oricine paote sa traga din ce tigara vrea. Problema apare atunci cand vreau sa beau si eu ca omul o bere sau o cafea in oras si oriunde m-as duce trebuie sa ma imput ca pompierul. Nici la bodegile care se respecta gen Amadeus, Cafe Journal, Trandafirul (adica locuri unde poti sa mergi ca sa bei ceva, nu neparat sa mananci, asta in caz ca se gasesc niste unii sa zica de mine ca nu cunosc locurile selecte din oras), desi sunt spatii separate pentru fumatori si nefumatori, totusi separarea nu se face cu nimic (cu exceptia Trandafirului, unde nefumatorii stau intr-o cusca separat, cam ca la zoo). Pur si simplu stau la o masa care e de nefumatori, si la masa alaturata sunt cinci care trag de zor din tigara, ca de acolo incepe spatiul destinat fumatorilor. Adica respectam litera legii dar nu si spiritul ei. Poate de la 1 ianuarie nu va mai trebui sa stam in acelasi aer, nu stiu, eu sper, problema mea nu e ca respir aerul ala, ca si la munca sunt multi care fumeaza, problema este ca iesi de acolo mirosind a furnal si chiar nu vad unde e placerea si relaxarea in chestia asta.
sâmbătă, 20 decembrie 2008
Muncesc ca sclavu'
Numai ce ma trezisem azi dis de dimineata (adica pe la vreo 10, ca doar era sambata) ca ma suna sefu'. Cum orice negru de pe plantatie (asa, ca mine) stie ca asta nu e un semn bun, adica nu prea ii sta in obicei sa sune ca sa intrebe de sanatate sau sa-ti ureze sarbatori fericite, cam asa stie si care a fost starea mea de spirit cand am vazut cine ma suna. Bineinteles ca m-a chemat la munca. Ce conta ca era sambata, ca eram liber.... pulimea sa munceasca. Din patriotism si spirit de sacrificiu. Nu am avut ce face si m-am dus. Nici la munca nu am avut ce face.... m-am uitat la stele (dat fiind ca era zi m-am plictisit repede) si pe la 1 m-am carat. Ma chemase degeaba, ca se putea si fara mine. Acuma poate ca omul nu avea bani de porc si s-a gandit sa-si umple frigiderul doar cu costul unui apel de cateva minute. Se prea poate. Tot ce vad eu e doar o bataie de joc imensa, care devine din ce in ce mai permisa dat fiind ca suntem in criza economica, nu sunt bani, vechea poveste...
In primul rand criza loveste in buzunarele noastre... la un salariu negociat in euro la inceput, dar platit in lei (bineinteles ca a ramas aceeasi suma in lei, indiferent de cursul ascendent al euroiului), acuma se pune problema reducerii salariilor din cauza ca nu mai sunt asa multi bani ca la inceput. Bun, atunci se pune problema in felul urmator, daca primesc mai putini bani pentru aceeasi munca, atunci voi munci mai putin. Doar ca seful si patronii nu gandesc asa. Ei vor bici de rahat. Si vor sa si plesneasca, ca doar nu vin la birou zilnic degeaba. Daca deschizi gura ti se da in cap.... ca poti sa pleci oricand, ca mai sunt multi altii care vor sa-ti ia locul, ba chiar esti fortat sa pleci in unele situatii, cand vorbele tale zgaraie prea tare urechile cuiva care crede nefondat ca el a inceput compania si cu el se va termina (cu toate ca nu-ti ceri decat drepturile legale, pe care un parlament impotent dintr-o tara bananiera le-a votat).
Acu' imi aduc aminte de o faza mai din vara, cand am bagat ca aia din filmele vechi cu puscariasi vreo saptamana 12 ore pe zi plus sambata si duminica. Seful meu mi-a promis o zi libera platita pentru chestia asta. Numai ca zilele libere platite se aproba de catre directorul de departament, seful direct doar confirmand pe cerere ca au fost lucrate n ore suplimentare si ca sclavul, pardon, angajatul, are acoperire pentru dreptul pe care si-l cere. Nu am ajuns sa-l vad pe director la ochi, dar am bagat cererea mea la secretara lui, pentru semnat. Peste vreo 2 ore ne cheama la el, pe mine si pe sefu'. Puli, vaselina, perversiuni, tot tacamul, timp de vreo jumatate de ora. Explicatii, idei comuniste, munca patriotica. Noi nu am zis nimic, l-am lasat sa termine. Sefu' se facuse mic de tot. Am revenit cu explicatiile mele si cu baza legala, accentuand faptul ca normal ar trebui sa cer vreo 4-5 zile, nu doar una... Atat mi-a fost pentru urmatoarele 10 minute explozive. Nu stiu cum de nu m-a dat afara. Sincer, la momentul ala m-as fi bucurat sa o faca. Poate ca s-a gandit ca ar avea cam mare nevoie de mine pe viitor(probabil de asta mi-a si aprobat cererea).
Acum cred ca urmatoarea hartie pe care i-o voi face va fi demisia mea, dar ma mai gandesc. M-am saturat sa bag peste program si sa nu-mi fie recunoscuta munca pe care o fac nici cu libere dar nici cu bani. Pentru ca sindicatul vegheaza. Ca la reclama aia la FNI, dormim linistiti ca niste gigei care pupa in cur AGA ne reprezinta in fata unora care cred ca odata cu ei se termina pamantul. Pentru ca la noi toti sunt smecheri, si legea e doar pentru fraieri. Uneori ma intreb cand o sa fie si in tarisoara asta mai bine pentru noi, astia mici. Si de cate ori am intrebat niciodata nu am primit raspuns. Ori poate mai am de asteptat vreo cateva sute de ani.
In primul rand criza loveste in buzunarele noastre... la un salariu negociat in euro la inceput, dar platit in lei (bineinteles ca a ramas aceeasi suma in lei, indiferent de cursul ascendent al euroiului), acuma se pune problema reducerii salariilor din cauza ca nu mai sunt asa multi bani ca la inceput. Bun, atunci se pune problema in felul urmator, daca primesc mai putini bani pentru aceeasi munca, atunci voi munci mai putin. Doar ca seful si patronii nu gandesc asa. Ei vor bici de rahat. Si vor sa si plesneasca, ca doar nu vin la birou zilnic degeaba. Daca deschizi gura ti se da in cap.... ca poti sa pleci oricand, ca mai sunt multi altii care vor sa-ti ia locul, ba chiar esti fortat sa pleci in unele situatii, cand vorbele tale zgaraie prea tare urechile cuiva care crede nefondat ca el a inceput compania si cu el se va termina (cu toate ca nu-ti ceri decat drepturile legale, pe care un parlament impotent dintr-o tara bananiera le-a votat).
Acu' imi aduc aminte de o faza mai din vara, cand am bagat ca aia din filmele vechi cu puscariasi vreo saptamana 12 ore pe zi plus sambata si duminica. Seful meu mi-a promis o zi libera platita pentru chestia asta. Numai ca zilele libere platite se aproba de catre directorul de departament, seful direct doar confirmand pe cerere ca au fost lucrate n ore suplimentare si ca sclavul, pardon, angajatul, are acoperire pentru dreptul pe care si-l cere. Nu am ajuns sa-l vad pe director la ochi, dar am bagat cererea mea la secretara lui, pentru semnat. Peste vreo 2 ore ne cheama la el, pe mine si pe sefu'. Puli, vaselina, perversiuni, tot tacamul, timp de vreo jumatate de ora. Explicatii, idei comuniste, munca patriotica. Noi nu am zis nimic, l-am lasat sa termine. Sefu' se facuse mic de tot. Am revenit cu explicatiile mele si cu baza legala, accentuand faptul ca normal ar trebui sa cer vreo 4-5 zile, nu doar una... Atat mi-a fost pentru urmatoarele 10 minute explozive. Nu stiu cum de nu m-a dat afara. Sincer, la momentul ala m-as fi bucurat sa o faca. Poate ca s-a gandit ca ar avea cam mare nevoie de mine pe viitor(probabil de asta mi-a si aprobat cererea).
Acum cred ca urmatoarea hartie pe care i-o voi face va fi demisia mea, dar ma mai gandesc. M-am saturat sa bag peste program si sa nu-mi fie recunoscuta munca pe care o fac nici cu libere dar nici cu bani. Pentru ca sindicatul vegheaza. Ca la reclama aia la FNI, dormim linistiti ca niste gigei care pupa in cur AGA ne reprezinta in fata unora care cred ca odata cu ei se termina pamantul. Pentru ca la noi toti sunt smecheri, si legea e doar pentru fraieri. Uneori ma intreb cand o sa fie si in tarisoara asta mai bine pentru noi, astia mici. Si de cate ori am intrebat niciodata nu am primit raspuns. Ori poate mai am de asteptat vreo cateva sute de ani.
vineri, 12 decembrie 2008
Profu' de conta
Privind tabloul de mai sus mi-am adus aminte de o intamplare din vremea facultatii, intamplare al carei element central este contabilul si in acelasi timp profesorul de contabilitate ilustrat in tablou.
Eram un student la drept, amarat, din provincie, aterizat din greseala la Bucuresti. Prin anul doi, daca-mi aduc bine aminte, am facut o disciplina care se numea ceva gen bazele contabilitatii, oricum, tot un fel de contabilitate. O materie total aiurea in curriculum, dar care, ca toate disciplinele puse de umplutura prin scolile romanesti, era tinuta de unul dintre cei mai tafnosi si rai profesori pe care i-am avut. Adica era chiar un motiv de mandrie sa fii restantier la conta', daca treceai cu 5 erai cel mai jmecker, si daca luai 6 sau 7 ( ca mai mult nu vedea nimeni) chiar dadeai de banuit ca ai carat cateva kile/litri buni de referat la prof.
Ei bine, profu' era un tip foarte tantos si intepat, fiind un profesionist in materia lui stia ca nimeni nu are cu ce sa dea in el. Stia foarte bine ce stia. Era foarte greu sa discuti cu el si doar putini norocosi se bucurau de acest privilegiu. La cursuri avea pretentia la prezenta de 100%, la fel ca si la seminarii. Daca vroiai sa-l intrebi ceva, era cea mai mare greseala sa-l intrerupi, trebuia sa ridici mana, el te vedea, si dupa ce isi termina ideile te lasa sa zici ce aveai pe suflet. Daca il intrerupea cineva era jale, ca avea un mare defect, acela de a tine minte chipuri. Partea proasta la faza asta e ca mai avea un defect mare, ala de a tine minte nume si a le asocia cu chipurile. Adica daca te tinea minte de la curs, la seminar afla cum te cheama si la examen aflai si tu ce insemnau toate astea. Pe langa asta, daca lipseai la un curs te tinea minte si riscul era maricel ca pe la examen sa te trezesti cu o nota calculata la procentul de prezenta. Privindu-l te baga in sperieti. Doar ca mai avea un defect, de data asta in detrimentul lui. Era fonfait.
La un curs, (cu stornarea parca, nu-mi aduc bine aminte) profu' tot scria el operatiuni cu conturi pe tabla, explicand in acelasi timp. Un coleg, oltean de felul lui, (adica era din Craiova), cam neinspirat si din topor, ridica mana. Acu' daca aveai nelamuriri si intrebai pe colegul, profu' tot ca pe o intrerupere o lua, si vai de aia de vorbeau. Asa ca singura modalitate de lamurire era sa-l intrebi pe el. Termina profu' de stornat sau ce facea pe acolo, il vede pe asta cu mana pe sus.
-Zi.
Se ridica el usor din banca, mai cu frica...
-Dom' profesor, ma scuzati, eu nu inteleg, alea sunt posturi sau costuri?
-Fhosthuri, ma, ce nu-ntelegi?...
-Pai... posturi sau costuri?
-Fhosthuri, ma... un fhosht, doua fhosthuri, trei fhosthuri...
Inutil sa spun ca incercam cu un alt coleg din rasputeri sa-l tragem pe asta inapoi in banca si sa-l facem sa taca, in timp ce toata sala incerca sa se abtina sa nu pufneasca intr-un un ras generalizat, care probabil ar fi atras porecla promotiei printr-o descriere cam asa "cei mai prosti la contabilitate. Niciunul nu a trecut examenul". Numai ca profu' ne-a vazut si si-a mutat atentia asupra noastra.
-Ce aveti, bai cu baiathul?...
Noi ca nu, ca ii explicam noi dupa ora, sa nu intrerupa cursul prea mult cu intrebarile lui etc... ce mai, calcaseram pe bec si gata.
Bineinteles ca la examen am luat amandoi 4. Olteanul la fel. Probabil s-o fi prins profu' intr-un tarziu care era nelamurirea lui. In septembrie tot intepat, tot de sus, de la inaltimea batului infipt in dos, ne-a intrebat parinteste :
-Ce fatheti, baieti? Sa va threc thau nu in anul threi?
Tabloul “Corneliu Baba, Portretul unui contabil (profesorul Busuioc)” poate fi vazut in perioada aceasta la Galeriile de arta Artmark. Aceasta poveste a fost scrisa pentru a participa la concursul organizat de Dgeneration.
duminică, 7 decembrie 2008
La Braila trebuie sa stii chineza
Ieri nu stiu cum de m-au pacalit batranii sa merg in piata centrala cu ei, la cumparaturi de Mos Nicolae. Chiar nu stiu cum de m-au pacalit, ca in primul rand mie mi-e scarba de aglomeratie si caldura, si oricum nu ma imbrac cu haine luate din piata (ca sa ma laud si eu, na... mi le iau de la magazine nu de la tarabe, cu toate ca sunt cam la fel dpdv calitativ).
Ajuns in hala si rupt in doua de aglomeratie si caldura (printre standuri abia au loc sa treaca doua persoane, iar daca mai sunt si care se uita la vitrine si stau, atunci chiar ca se blocheaza, sa nu mai spun de niste tanti care venisera cu copii in carucior si se chinuiau sa treaca pe acolo). Cum ma rugam eu sa termine mai repede cu uitatul, imi cad ochii intamplator pe un stand de incaltaminte... ghetele sunt moartea mea. Intru sa ma uit. Niste ghete superbe, imblanite, aratau grozav. Pe geam era o coala A4 lipita, pe care scria "Incaltaminte din piele naturala, fabricata la Braila). Acuma nu mai conta daca ghetele sau doar pielea e fabricata la Braila, iau si ma uit. Le intorc pe toate partile, superbe, cu exceptia unei inscriptii de pe eticheta, ceva in genul LIN XIAO QUIN. Buun, o fi numele muncitorului chinez de la fabrica din Braila. Iau alta pereche. Pe talpa gasesc tot ceva in genul XING YANG. Incepe sa ma intepe nasul. O intreb pe tanti aia care se arata dornica sa ma serveasca, care e treaba cu incaltamintea fabricata la Braila pe care scrie in chinezeste.
-E facuta la Braila dar e pentru export, domnu'
-Nu zau, pai si daca e pentru export, de ce scrie in chinezeste?
-Pai le exporta in China...
Am multumit de informatie si am plecat.
Mi-am scremut creierii pana acasa incercand sa pricep cum vine asta... ca doar in vanzatorii romani chititi sa-si satisfaca clientii poti avea toata increderea. Totusi, chiar asa sa duduie economia romaneasca incat sa exportam incaltaminte in China?
Ajuns in hala si rupt in doua de aglomeratie si caldura (printre standuri abia au loc sa treaca doua persoane, iar daca mai sunt si care se uita la vitrine si stau, atunci chiar ca se blocheaza, sa nu mai spun de niste tanti care venisera cu copii in carucior si se chinuiau sa treaca pe acolo). Cum ma rugam eu sa termine mai repede cu uitatul, imi cad ochii intamplator pe un stand de incaltaminte... ghetele sunt moartea mea. Intru sa ma uit. Niste ghete superbe, imblanite, aratau grozav. Pe geam era o coala A4 lipita, pe care scria "Incaltaminte din piele naturala, fabricata la Braila). Acuma nu mai conta daca ghetele sau doar pielea e fabricata la Braila, iau si ma uit. Le intorc pe toate partile, superbe, cu exceptia unei inscriptii de pe eticheta, ceva in genul LIN XIAO QUIN. Buun, o fi numele muncitorului chinez de la fabrica din Braila. Iau alta pereche. Pe talpa gasesc tot ceva in genul XING YANG. Incepe sa ma intepe nasul. O intreb pe tanti aia care se arata dornica sa ma serveasca, care e treaba cu incaltamintea fabricata la Braila pe care scrie in chinezeste.
-E facuta la Braila dar e pentru export, domnu'
-Nu zau, pai si daca e pentru export, de ce scrie in chinezeste?
-Pai le exporta in China...
Am multumit de informatie si am plecat.
Mi-am scremut creierii pana acasa incercand sa pricep cum vine asta... ca doar in vanzatorii romani chititi sa-si satisfaca clientii poti avea toata increderea. Totusi, chiar asa sa duduie economia romaneasca incat sa exportam incaltaminte in China?
sâmbătă, 6 decembrie 2008
Nea Sergiu, tot un mare pisicher
Trebuie sa marturisesc ca pana acum cateva zile am fost un mare fan Sergiu Nicolaescu. Nu conta ca erau propagandistice, bombastice, aiurite, fara sens etc, filmele lui mi-au placut aproape toate. Numai ca omul mai si imbatraneste si se lasa dus de curent.
Revenind, nu mi s-a parut deloc deplasat faptul ca nea Sergiu a primit finantare pentru filme, in timp ce "marii" regizori tineri au fost lasati pe uscat dupa ce au adus premii internationale. (Dupa mine 432 sau Moartea d-lui Lazarescu, Furia sau Milionari de wknd mi se par niste scarbe de filme, lasand la o parte valoarea ideii). Adica faci un film despre cat e de naspa la tine in tara sau cat de naspa a fost in comunism, ce greu o duc oamenii si alte alea, si pe chestia asta iei premii internationale... in fine, filmele au o valoare artistica dar ca mesaj sau divertisment sunt zero.
Prin vara m-am intalnit cu un prieten, si el mare fan Sergiu Nicolaescu. Din vorba-n vorba, din bere-n bere, ajunge discutia la noul film denumit foarte pompos "SUPRAVIETUITORUL", care tocmai aparuse pe la cinema cu vreo luna, doua inainte.
-Bai, cum sa nu vezi filmul asta, tu pe ce lume traiesti? imi spune tovarasul vizibil scarbit de atitudinea mea pasiva fata de noua creatie artistica a marelui regizor.
Acuma chiar ma convinsese ca eu traiesc intr-o lume paralela, in care inca nu s-a auzit de continuarea seriei cu comisarul invincibil. Cum nu sunt un fan al cinematografelor de provincie (de altfel, pana se va finaliza mall-ul de la gara cu cele cinci cinematografe promise, singurul inca functional mai e Tiglina, care e in acelasi local cu discoteca Vip , unde pana au schimbat canapelele mirosea ca intr-o buda publica si unde e semnul mare cu fumatul interzis la intrare, dar la fiecare canapea in fata e o masa si un cos de gunoi din ala cu scrumiera deasupra asa ca iesi de acolo mirosind ca pompierul), am optat pentru descarcarea de pe net a filmului.
Buun, pe odc caut supravietuitorul. Rezultate garla. Descarc cateva.... incepe cu universal studios... ma loveste.... eu stiam ca e facut la media pro pictures..... ma lamuresc cand apare Bruce Willis peste cateva minute.
Enervat, caut iar pe odc. Gasesc ceva mai plauzibil "Supravietuitorul, cu Sergiu Nicolaescu". Asta e! .... ba, da' de cand joaca nea Sergiu cu Bruce Willis in acelasi film?
Mai caut o data. De data asta "Supravietuitorul ala adevarat cu Sergiu Nicolaescu, nu e cu Bruce Willis" Impresionant....
Intr-un final reusesc sa dau de film. Neavand timp atunci, am apucat sa-l vad acum cateva zile.
M-a impresionat, insa intr-un sens neplacut.
Pe scurt, pentru cei care nu ati vazut filmul (nici nu va recomand sa pierdeti timpul cu el), e vorba despre o continuare nereusita la seria comisarului Moldovan/Miclovan. Dupa venirea comunistilor la putere, comisarul ajunge detinut politic la Fagaras. Aici mai ajunge si un afacerist impatimit al jocurilor de noroc (Goldberg parca). Gardienii din penitenciar, condusi de un colonel, joaca un fel de ruleta ruseasca, Goldberg intermediindu-le schema, gasind detinuti dispusi sa-si riste viata pentru niste conditii mai bune, printre care si comisarul, care (aici o da grav de tot in sf-urile lui obisnuite) reuseste sa supravietuiasca pana si la 5 cartuse din 6. In fine, intervine gratierea detinutilor politici, si comisarul, mult imbatranit, ajunge "undeva in Europa", prin anul 1978, la invitatia lui Goldberg, care dupa gratiere ajunsese proprietarul unui hotel in care organizau campionate de duel in genul ruletei rusesti. Comisarul participa si el, se intalneste (uimitor, nu?!) cu un taximetrist roman (de fapt eu cred ca doar stia romaneste, ca dupa ce primeste un milion de dolari pe d-a moca se intoarce la comisar si ii da inapoi) si cu Limba (cum, nu-l stiti pe Limba? Ala de era informatorul comisarului, ala de sutea portofele in gara de nord, ala de i-a taiat Paraipan sfarcul nasului?.... )
Aici actiunea se complica si apar elementele care au compus ideea filmului. Comisarul se intalneste cu un vechi prieten cantaret, Cristian Vasile, care participa si el la duel. Firul epic este destul de des si enervant intrerupt de secvente rememorative care vor sa explice evolutia relatiei dintre cei doi si Golddberg si de scene de cabaret care nu au nicio legatura cu actiunea filmului, scene in care Loredana canta si isi expune bulanele dezgolite, si care devin repede iritante. (din cate am auzit, barbat-su e mare in functie pe la Media Pro si trebuia sa o promoveze si pe ea intr-un film, nu? ce daca ceea ce face ea nu are legatura cu actiunea, hai, nea Sergiule, da-i si ei 10 minute ca nu dai de la tine...)
Ileana Lazariuc trebuie sa recunosc ca e buna cu spume, coloreaza jumatate din film, mai ales ca am avut si noi ocazia sa vedem pentru cateva secunde ce a vazut si Tiriac Jr.
In fine, ce se intelege e ca astia doi, comisarul si cantaretul, au fost buni prieteni, Lazariuca a fost iubita cantaretului, asasinata de Goldberg in tinerete pentru ca nu mai vroia sa contracteze cu el.
Comisarul se intalneste cu doi fosti dusmani pe care ii lichideaza fara macar sa transpire. Goldberg aranjeaza ca in duel comisarul sa se impuste cu cantaretul. Iar o da in sf-uri si cei doi scapa de fiecare data pana se ajunge la 5 cartuse, cand cantaretul se sinucide, imediat apare taximetristul cu politia, iar comisarul scapa printre ei si il cauta pe Goldberg, care ajunge la seful lui (oare de ce nu ma mir?) colonelul de la penitenciar, care il impusca pentru ca a zapacit treburile. Comisarul ajunge si el la colonel, il ameninta cu revolverul si decide sa ii dea o sansa, asa cum si el i-a dat in penitenciar, asa ca lasa doar un cartus in butoias, rasuceste si trage, in timp ce colonelul apuca si el sa puna mana pe un pistol. The end. In coada de peste, nu se stie cine pe cine.... probabil ca daca mai traieste nea Sergiu cativa ani vom vedea continuarea la Supravietuitorul, ceva gen comisarul nimereste cartusul si colonelului nu-i percuteaza, cel putin mie asa mi-a lasat impresia.
In final, nea Sergiule, eu zic sa-l lasi pe comisar in pace sa se odihneasca.... si cred ca mai bine ai face continuarea la Zile fierbinti, nu de alta, dar tot e criza economica.
Revenind, nu mi s-a parut deloc deplasat faptul ca nea Sergiu a primit finantare pentru filme, in timp ce "marii" regizori tineri au fost lasati pe uscat dupa ce au adus premii internationale. (Dupa mine 432 sau Moartea d-lui Lazarescu, Furia sau Milionari de wknd mi se par niste scarbe de filme, lasand la o parte valoarea ideii). Adica faci un film despre cat e de naspa la tine in tara sau cat de naspa a fost in comunism, ce greu o duc oamenii si alte alea, si pe chestia asta iei premii internationale... in fine, filmele au o valoare artistica dar ca mesaj sau divertisment sunt zero.
Prin vara m-am intalnit cu un prieten, si el mare fan Sergiu Nicolaescu. Din vorba-n vorba, din bere-n bere, ajunge discutia la noul film denumit foarte pompos "SUPRAVIETUITORUL", care tocmai aparuse pe la cinema cu vreo luna, doua inainte.
-Bai, cum sa nu vezi filmul asta, tu pe ce lume traiesti? imi spune tovarasul vizibil scarbit de atitudinea mea pasiva fata de noua creatie artistica a marelui regizor.
Acuma chiar ma convinsese ca eu traiesc intr-o lume paralela, in care inca nu s-a auzit de continuarea seriei cu comisarul invincibil. Cum nu sunt un fan al cinematografelor de provincie (de altfel, pana se va finaliza mall-ul de la gara cu cele cinci cinematografe promise, singurul inca functional mai e Tiglina, care e in acelasi local cu discoteca Vip , unde pana au schimbat canapelele mirosea ca intr-o buda publica si unde e semnul mare cu fumatul interzis la intrare, dar la fiecare canapea in fata e o masa si un cos de gunoi din ala cu scrumiera deasupra asa ca iesi de acolo mirosind ca pompierul), am optat pentru descarcarea de pe net a filmului.
Buun, pe odc caut supravietuitorul. Rezultate garla. Descarc cateva.... incepe cu universal studios... ma loveste.... eu stiam ca e facut la media pro pictures..... ma lamuresc cand apare Bruce Willis peste cateva minute.
Enervat, caut iar pe odc. Gasesc ceva mai plauzibil "Supravietuitorul, cu Sergiu Nicolaescu". Asta e! .... ba, da' de cand joaca nea Sergiu cu Bruce Willis in acelasi film?
Mai caut o data. De data asta "Supravietuitorul ala adevarat cu Sergiu Nicolaescu, nu e cu Bruce Willis" Impresionant....
Intr-un final reusesc sa dau de film. Neavand timp atunci, am apucat sa-l vad acum cateva zile.
M-a impresionat, insa intr-un sens neplacut.
Pe scurt, pentru cei care nu ati vazut filmul (nici nu va recomand sa pierdeti timpul cu el), e vorba despre o continuare nereusita la seria comisarului Moldovan/Miclovan. Dupa venirea comunistilor la putere, comisarul ajunge detinut politic la Fagaras. Aici mai ajunge si un afacerist impatimit al jocurilor de noroc (Goldberg parca). Gardienii din penitenciar, condusi de un colonel, joaca un fel de ruleta ruseasca, Goldberg intermediindu-le schema, gasind detinuti dispusi sa-si riste viata pentru niste conditii mai bune, printre care si comisarul, care (aici o da grav de tot in sf-urile lui obisnuite) reuseste sa supravietuiasca pana si la 5 cartuse din 6. In fine, intervine gratierea detinutilor politici, si comisarul, mult imbatranit, ajunge "undeva in Europa", prin anul 1978, la invitatia lui Goldberg, care dupa gratiere ajunsese proprietarul unui hotel in care organizau campionate de duel in genul ruletei rusesti. Comisarul participa si el, se intalneste (uimitor, nu?!) cu un taximetrist roman (de fapt eu cred ca doar stia romaneste, ca dupa ce primeste un milion de dolari pe d-a moca se intoarce la comisar si ii da inapoi) si cu Limba (cum, nu-l stiti pe Limba? Ala de era informatorul comisarului, ala de sutea portofele in gara de nord, ala de i-a taiat Paraipan sfarcul nasului?.... )
Aici actiunea se complica si apar elementele care au compus ideea filmului. Comisarul se intalneste cu un vechi prieten cantaret, Cristian Vasile, care participa si el la duel. Firul epic este destul de des si enervant intrerupt de secvente rememorative care vor sa explice evolutia relatiei dintre cei doi si Golddberg si de scene de cabaret care nu au nicio legatura cu actiunea filmului, scene in care Loredana canta si isi expune bulanele dezgolite, si care devin repede iritante. (din cate am auzit, barbat-su e mare in functie pe la Media Pro si trebuia sa o promoveze si pe ea intr-un film, nu? ce daca ceea ce face ea nu are legatura cu actiunea, hai, nea Sergiule, da-i si ei 10 minute ca nu dai de la tine...)
Ileana Lazariuc trebuie sa recunosc ca e buna cu spume, coloreaza jumatate din film, mai ales ca am avut si noi ocazia sa vedem pentru cateva secunde ce a vazut si Tiriac Jr.
In fine, ce se intelege e ca astia doi, comisarul si cantaretul, au fost buni prieteni, Lazariuca a fost iubita cantaretului, asasinata de Goldberg in tinerete pentru ca nu mai vroia sa contracteze cu el.
Comisarul se intalneste cu doi fosti dusmani pe care ii lichideaza fara macar sa transpire. Goldberg aranjeaza ca in duel comisarul sa se impuste cu cantaretul. Iar o da in sf-uri si cei doi scapa de fiecare data pana se ajunge la 5 cartuse, cand cantaretul se sinucide, imediat apare taximetristul cu politia, iar comisarul scapa printre ei si il cauta pe Goldberg, care ajunge la seful lui (oare de ce nu ma mir?) colonelul de la penitenciar, care il impusca pentru ca a zapacit treburile. Comisarul ajunge si el la colonel, il ameninta cu revolverul si decide sa ii dea o sansa, asa cum si el i-a dat in penitenciar, asa ca lasa doar un cartus in butoias, rasuceste si trage, in timp ce colonelul apuca si el sa puna mana pe un pistol. The end. In coada de peste, nu se stie cine pe cine.... probabil ca daca mai traieste nea Sergiu cativa ani vom vedea continuarea la Supravietuitorul, ceva gen comisarul nimereste cartusul si colonelului nu-i percuteaza, cel putin mie asa mi-a lasat impresia.
In final, nea Sergiule, eu zic sa-l lasi pe comisar in pace sa se odihneasca.... si cred ca mai bine ai face continuarea la Zile fierbinti, nu de alta, dar tot e criza economica.
vineri, 31 octombrie 2008
Aventuri de pensionar
In acest episod si in cele ce vor urma in aceeasi serie voi incerca sa prezint de ce pensionarii reprezinta cea mai favorizata categorie sociala din Romania. Nu ma voi lega de securistii cu pensia pe luna cat castig eu intr-un an de munca, deoarece aici este evident. Sigur multi nu sunt de acord cu atitudinea mea... e normal, doar toti avem bunici sau parinti pensionari. Dar motivele mele sunt solide. Sincer sa fiu abia astept pensionarea, dar sper sa fie in ELvetia, SUedia sau in cel mai rau caz in Germania, nu vreau sa traiesc sperand sa mor. Nu vreau sa traiesc ca sa ies in strada si sa ma lupt cu jandarmii folosind plasa de la piata. Mi se pare cel mai cumplit sentiment sa nu ai bani si sa-ti trebuiasca medicamente, hrana si alte alea necesare unui trai normal. Vreau sa spun ca in Germania nu am vazut in cafenele decat pensionari. Ce-i drept ca era cam dimineata, totusi tinerii erau ori la munca, ori la scoala. Ideea e ca-si permit sa-si petreaca ultima parte a vietii intr-un mod placut.
Revin, intr-o tara de rahat, unde nici macar aia care muncesc nu isi permit prea multe, nu poti emite pretentii sa ai o pensie mare. Pentru ca ala care ia salariu din productie iti plateste pensia. Daca el, care munceste, abia ia 1000 de lei pe luna, nu poti cere o pensie mai mare de 600, 700 de lei cel mult. Pentru ca respectivul lucreaza la un patron. Patronul ala plateste impozitul pe venitul salariatului la stat. Se formeaza astfel un buget, care nu poate fi prea mare, ca nu are de unde. Bun. Nu stau sa caut cati pensionari si cati salariati sunt in Romania, ca nu prea are relevanta in articolul de fata, unde exprim o opinie, nu fac statistici. Din cate stiu eu, un salariat plateste pensia pentru 0,8 oameni, dar nu sunt foarte sigur de exactitatea cifrei. In orice caz, un muncitor are de intretinut pe langa pensionari si elevi si bugetari, care sunt si astia destul de multi. Un pensionar, pe langa pensie mai primeste si niste avantaje, cum ar fi reducere pe tren, gratuitate la transportul prin oras (de asta o sa mai scriu un articol, ca cere spatiu si as devia aici de la subiect), tarife reduse pe la teatre, muzee, bilete de tratament foarte ieftine etc.
Este incorect sa ii dai unui om 600 de lei dupa ce a muncit o viata intreaga, stiind ca are de platit utilitati, hrana si medicamente. Acuma eu ma intreb daca nu e cel putin la fel de incorect sa-i iei mai mult aluia care abia face 1000 de lei muncind de dimineata pana seara si care mai are in intretinere poate si copii si nevasta, pentru a-i mari pensia unuia care, e adevarat ca are tot dreptul la un trai decent, insa sta degeaba (adica nu produce nimic, ca sa nu fiu inteles gresit) cat e ziua de lunga. Cum nu fac politica, nu ma voi lega de cei care au datoria de a duce Romanica pe cele mai inalte culmi ale capitalismului, ci ma leg doar de situatia de fapt. Situatie care are culoarea fundului de vita dat fiind ca cei cu o calificare inalta si-au cam luat zborul spre alte zari unde li se recunosc meritele, iar cei necalificati au fugit la fratii nostri latini pentru un salariu care sa le permita mai mult de painea zilnica.
In definitiv, raportate la salarii, pensiile sunt maricele. Ca de fapt salariile la care raportam pensiile sunt mici e alta poveste. Ca aia cu motul la rahat, care nu e palarie.
Revin, intr-o tara de rahat, unde nici macar aia care muncesc nu isi permit prea multe, nu poti emite pretentii sa ai o pensie mare. Pentru ca ala care ia salariu din productie iti plateste pensia. Daca el, care munceste, abia ia 1000 de lei pe luna, nu poti cere o pensie mai mare de 600, 700 de lei cel mult. Pentru ca respectivul lucreaza la un patron. Patronul ala plateste impozitul pe venitul salariatului la stat. Se formeaza astfel un buget, care nu poate fi prea mare, ca nu are de unde. Bun. Nu stau sa caut cati pensionari si cati salariati sunt in Romania, ca nu prea are relevanta in articolul de fata, unde exprim o opinie, nu fac statistici. Din cate stiu eu, un salariat plateste pensia pentru 0,8 oameni, dar nu sunt foarte sigur de exactitatea cifrei. In orice caz, un muncitor are de intretinut pe langa pensionari si elevi si bugetari, care sunt si astia destul de multi. Un pensionar, pe langa pensie mai primeste si niste avantaje, cum ar fi reducere pe tren, gratuitate la transportul prin oras (de asta o sa mai scriu un articol, ca cere spatiu si as devia aici de la subiect), tarife reduse pe la teatre, muzee, bilete de tratament foarte ieftine etc.
Este incorect sa ii dai unui om 600 de lei dupa ce a muncit o viata intreaga, stiind ca are de platit utilitati, hrana si medicamente. Acuma eu ma intreb daca nu e cel putin la fel de incorect sa-i iei mai mult aluia care abia face 1000 de lei muncind de dimineata pana seara si care mai are in intretinere poate si copii si nevasta, pentru a-i mari pensia unuia care, e adevarat ca are tot dreptul la un trai decent, insa sta degeaba (adica nu produce nimic, ca sa nu fiu inteles gresit) cat e ziua de lunga. Cum nu fac politica, nu ma voi lega de cei care au datoria de a duce Romanica pe cele mai inalte culmi ale capitalismului, ci ma leg doar de situatia de fapt. Situatie care are culoarea fundului de vita dat fiind ca cei cu o calificare inalta si-au cam luat zborul spre alte zari unde li se recunosc meritele, iar cei necalificati au fugit la fratii nostri latini pentru un salariu care sa le permita mai mult de painea zilnica.
In definitiv, raportate la salarii, pensiile sunt maricele. Ca de fapt salariile la care raportam pensiile sunt mici e alta poveste. Ca aia cu motul la rahat, care nu e palarie.
joi, 30 octombrie 2008
A fi sau a nu fi
Aseara am prins intamplator emisiunea Nasul, aia a lui Morar, de pe b1. Trebuie sa marturisesc ca nu sunt fan, insa discutia de aseara m-a facut sa urmaresc pana la sfarsit. Bineinteles ca subiectul nu putea fi altul decat scandalul iscat de legea privind marirea salariilor cadrelor didactice. Pe scurt, Morar a avut doi invitati, dintre care un parlamentar tinerel de la PNL, adica de la partidul cu majoritate in Guvern.
Ceea ce m-a determinat sa ma uit in continuare si m-a socat la sfarsit nu a fost discutia pe tema salariilor, ca sunt sau nu bani, ca tara va trece printr-o criza economica si se va duce de rapa din cauza profesorilor etc, ci modul in care respectivul parlamentar punea problema. Morar s-a legat de faptul ca printr-o ordonanta de guvern se poate anula o lege (chiar daca nu suna chiar asa formularea, totusi efectele sunt cele care intereseaza si din punctul asta de vedere Guvernul se poate spune ca si-a atribuit putere de control asupra legislativului, fapt absolut ilegal si anticonstitutional, dar traim intr-o tara din Africa in care cresc banane si nu ne mai mira nimic) si a facut comparatie cu ordonanta din vara (82 parca) prin care se alocau 184 de milioane de euro pentru cumpararea de calculatoare care sa fie date elevilor. Respectivul parlamentar sustinea sus si tare ca asa s-au dat ordonante de cand stie el si ca nu e nimic ilegal. Morar o dadea ca de unde avea atunci bani si acum nu, ala ii tinea cu procedura de emitere a ordonantelor. Morar ii dadea ca s-a pierdut pe drum ordonanta si nu a mai ajuns la Camera sa o anuleze, dupa ce Senatul o anulase, ala sustinea ca Basescu a promulgat acum legi din 2007 etc. Cine nu a vazut emisiunea cred ca o poate gasi pe youtube, sa se amuze putin. Eu stau si ma gandesc... bai, daca asta e unul din cei care ne conduc, si e tinerel asa, la vreo 30-35 de ani, si e asa de aerian de nu poti sa inchegi o emisiune cat de cat cu el, ori e dus, ori frica de sef il face sa sufle in iaurt, ori incearca sa ascunda ceva mare si mirositor, ca mie asa mi s- a parut. Unde mai pui ca presa tot scoate la iveala cheltuieli facute aiurea cu mult mai multi bani decat ar trebui pentru plata salariilor marite la tot personalul bugetar.
Si inca ceva pentru cei care cred ca profesorii ar trebui sa fie multumiti si cu 9% cat au primit, la un salariu de 700 de lei cat ia un profesor debutant, daca ii pui 9% nu-i caciula, e tot rahat, doar ca are si mot.
marți, 28 octombrie 2008
Ce se poate intampla daca nu ai cauciuc la tine
Citind postarea asta http://www.visurat.ro/2008/10/27/la-omu-sarac-nici-boii-nui-trag
mi-am adus aminte de o faza asemanatoare pe care a patit-o un prieten de-al meu la majoratul lui, acum ceva vreme, ca am imbatranit amandoi si deja povestile astea sunt din tinerete. Omule, daca citesti aici nu te supara, ca nu dau nume si oricum a trecut ceva vreme de atunci. In fine, e o faza mult prea buna pentru a ramane nepovestita.
Cum spuneam, eram acum mai multi ani la majoratul unui bun tovaras si nedespartit amic din liceu. Clasa a XII-a, ciumeci cu totii. Sa-i spunem Ion. Petrecerea a avut loc la complexul Priza Dunarii, ca avea taica-su pe cineva la Sidex si a reusit sa obtina o sala pentru noaptea aia. Majorat ca toate majoratele, vreo 30 de invitati, muzica, mancare, dansuri, fete si baieti, alcool. Ion baga blues-uri nevoie mare cu o colega de liceu, sa-i zicem Ana, care era imbracata foarte sexos, in ciuda gerului de afara (ca asta era nascut iarna prin ianuarie). Avea ea si ceva de vino-ncoa, dar tinuta o scotea cu totul in evidenta. Un dans acum, altul mai incolo, mai un cap pe pieptul lui, el mai o mana pe fundul ei, mai una, mai alta, atmosfera se incalzea cam tare si trebuia racita. Pe la miezul noptii dispar amandoi din cadru vreo 10 minute.
Ce se intamplase, de fapt? Astia doi arzand de dorinta si nemaiputand stavili avalansa hormonala (nu erau iubiti, doar se cunosteau, faza e ca tipa tocmai trecuse printr-o despartire destul de aiurea de un prieten foarte ciudat ce l-a avut), au gasit de cuviinta sa faca o mufare mica in toaleta salii respective, nu stiu daca la barbati sau la femei, oricum, nici nu conteaza. Gandul lor ca e zavor la usa si nu-i prinde nimeni. Buun, intra ei in buda, verifica sa nu fie si altcineva prin cabinele din toaleta ca sa nu aiba si spectatori la showul intim pe care il pregateau, el pantalonii jos imediat, ea fusta sus si ciorapii scosi, gata sa-i faca cel mai frumos cadou de ziua lui. Numai ca in focul ala nebun ii moare la intrare cand isi aduce aminte ca nu avea prezervative la el. Ea nici atat, ba mai mult tine mortis cu prezervativ ca zicea ca nu lua pastile si alte chestii din astea femeiesti, semn ca nu bause destul. Lui ii era rusine sa ceara la noi (aici rog a se observa paradoxul ,noi ceilalti care stateam pe uscat eram pregatiti si el care era in toiul actiunii si stia dinainte ca s-ar putea intampla ceva de genul la ziua lui, el fiind sarbatoritul urmand sa primeasca partea cea mai mare, tocmai el venise nepregatit). Asa ca tipa, fiind infierbantata si nevrand sa piarda momentul, se ofera sa-i faca sex oral, ca doar era majoratul lui. Nu stiu cum de au avut loc in cabina aia ingusta, oricum oamenii care se iubesc au loc oriunde. In fine, fata dadea din cap pe hip-hop inainte si-napoi, in genunchi in fata lui. Sincer, la ce curatenie era in baia aia nu m-as fi pus pe jos nici pentru tot aurul din lume. Cand Ion ajunge la punctul culminant, acuma el zice ca din instinct, cand si-a dat drumul, i-a tras capul cu putere spre el, bagandu-i penisul adanc pe gat si ejaculand acolo, fapt care ei i- a declansat mecanismul reflex pe care il are cam toata lumea, si anume de a da afara ceea ce ai pe gat impreuna cu o parte din continutul stomacului, asa ca Ion al meu s-a trezit deodata cu friptura,bere, suc, salata, paine etc, insotite de o portie buna de suc gastric, in pantalonii pe care ii avea in vine.
Acuma chestia asta trebuia completata (in spiritul proverbului ca un necaz nu vine niciodata singur) de faptul ca tocmai se adusese tortul si lumea incepuse sa-l caute. Aici trebuie sa-i apreciez spiritul si reactia lui de a ascunde urmele. Pe Ana a trimis-o sa se spele repede pe gura si pe urma sa spuna ca nu stiu ce problema a avut cu intestinele si nu stie pe unde ar fi el. El si-a dat repede cu apa pe pantaloni sa spele grosul, dupa care m-a sunat repede sa-i fac rost de o noua pereche de pantaloni ca a avut un accident la baie. Norocul lui ca avea ta-su niste haine de schimb in masina. Maica-sa era innebunita ca i s-a facut rau odorului chiar la majorat (rau din ala am fi vrut si noi restul sa ni se faca, dar ziceam ca ea ca sa nu dam de banuit cum petrece in paralel ingerasul ei prin bai, cu fetele cuminti invitate la majoratul lui).
Povestea a iesit la iveala dupa ce, ca niste colegi buni ce eram, am strans indicii, am disecat problema si l-am facut sa recunoasca, cu promisiunea ca nu vom spune mai departe. Not.
duminică, 26 octombrie 2008
Profesorii- salvarea sau distrugerea Romaniei?
Ca tocmai se anunta cu surle si trambite promulgarea legilor privind marirea salariilor cadrelor didactice si a pensiilor, m-a traznit o idee. Nu stiu cat de politica a fost decizia, dat fiind ca a impartit populatia in doua, aia care zic ca asa trebuia facut de mult, si aia care se plang ca in felul asta economia o sa se duca de rapa si ca in felul asta o sa fie si mai rau pe viitor, din cauza crizei economice mondiale (probabil astia nu stiu ca injectarea de bani de catre stat in economie a fost ideea geniala a lui J.M. Keynes, ideea care a dus la scoaterea SUA din criza economica a anilor 29-32, ca populatiei i s-au oferit locuri de munca in mari proiecte de stat, gen barajul Hoover, astfel s-a diminuat somajul si oamenii au avut bani sa consume, deci a reinceput productia, s-au facut angajari in domeniul privat si tot asa).
Acuma eu nu comentez cat de politica a fost decizia, cat de mult a fost data ca sa-i faca in ciuda primului ministru sau cat de utila este la momentul actual. Comentez doar faptul ca am vazut la o televiziune mai mult sau mai putin serioasa o stire care m-a lasat masca, si anume faptul ca nu are importanta faptul ca legea a fost promulgata si va intra in vigoare, pentru ca Guvernul, daca vrea, poate sa nu o puna in aplicare. Cu alte cuvinte, (trebuie sa mentionez ca nu sunt expert in drept constitutional, dar chestia asta zgaraie chiar si bunul simt) nu conteaza ca puterea legislativa a tarii da o lege cu o anumita forta juridica, lege promulgata de catre presedinte, lege declarata ok de catre Curtea Constitutionala, ca Guvernul, care de altfel reprezinta puterea executiva, poate sa dea o ordonanta (ilegala de altfel, ca nu respecta o lege in vigoare) prin care legea nu-si produce efectele. Acuma nu cred ca stirea e adevarata si ca e pur si simplu produsul imaginatiei unui reporter care vrea sa se afirme printr-un senzational fabricat in tartacuta lui, dar multi au luat-o de buna si cred in ea. C-asa se face presa si politica in Romania, care, dupa cum stim, e o tara in Africa in care oamenii locuiesc in gauri insalubre in pamant si vaneaza sobolani cu arcul.
In final ma mai intreb ceva... daca unii spun ca bugetul de 6%din pib asigura sumele necesare acoperirii noilor cheltuieli generate de cresterea asta, iar altii spun ca economia romaneasca nu poate suporta o asa cheltuiala si ca se indreapta spre faliment, pe cine sa credem? A, stiu, pe aia care ne promit ca o sa o ducem mai bine daca ii votam pe ei. Ca doar i-am crezut si pana acum.
Acuma eu nu comentez cat de politica a fost decizia, cat de mult a fost data ca sa-i faca in ciuda primului ministru sau cat de utila este la momentul actual. Comentez doar faptul ca am vazut la o televiziune mai mult sau mai putin serioasa o stire care m-a lasat masca, si anume faptul ca nu are importanta faptul ca legea a fost promulgata si va intra in vigoare, pentru ca Guvernul, daca vrea, poate sa nu o puna in aplicare. Cu alte cuvinte, (trebuie sa mentionez ca nu sunt expert in drept constitutional, dar chestia asta zgaraie chiar si bunul simt) nu conteaza ca puterea legislativa a tarii da o lege cu o anumita forta juridica, lege promulgata de catre presedinte, lege declarata ok de catre Curtea Constitutionala, ca Guvernul, care de altfel reprezinta puterea executiva, poate sa dea o ordonanta (ilegala de altfel, ca nu respecta o lege in vigoare) prin care legea nu-si produce efectele. Acuma nu cred ca stirea e adevarata si ca e pur si simplu produsul imaginatiei unui reporter care vrea sa se afirme printr-un senzational fabricat in tartacuta lui, dar multi au luat-o de buna si cred in ea. C-asa se face presa si politica in Romania, care, dupa cum stim, e o tara in Africa in care oamenii locuiesc in gauri insalubre in pamant si vaneaza sobolani cu arcul.
In final ma mai intreb ceva... daca unii spun ca bugetul de 6%din pib asigura sumele necesare acoperirii noilor cheltuieli generate de cresterea asta, iar altii spun ca economia romaneasca nu poate suporta o asa cheltuiala si ca se indreapta spre faliment, pe cine sa credem? A, stiu, pe aia care ne promit ca o sa o ducem mai bine daca ii votam pe ei. Ca doar i-am crezut si pana acum.
joi, 23 octombrie 2008
Treaba ca la " 'tu-i ma-sa! "
Astazi tocmai ce ma intorceam pe la ora 11 si jumatate acasa din oras (sunt in concediu, btw) si cand sa intru de pe Brailei pe Partizanilor ma trezesc infipt intr-un blocaj. Da blocaj din ala ca-n Bucuresti, nu alta. Ceva mai incolo aflu si motivul. O firma angajata de Primarie pe bani publici sa astupe crapaturile de pe Regimentul 11 Siret (fosta Partizanilor). Nu dau numele firmei ca nu e important si pana la urma stim cu totii ca indiferent de firma treaba se face la fel.
Cum se face treaba asta? pai simplu. O Dacie papuc trage dupa ea un generator de aer comprimat. In fata, un muncitor sufla cu duza mizeria stransa in crapaturile din asfalt. Pe urma se vine cu niste smoala care se toarna in crapaturile curatate.
Eu am prins doar faza cu suflatul. Pentru necunoscatori, la intersectia intre strada Brailei si strada Regimentul 11 Siret se afla Tribunalul Galati. Cum era o ora la care institutia in cauza duduie de activitate, va dati seama ca masinile erau parcate ca de obicei pana in scarile blocurilor din zona si una peste alta. Traficul nebunesc, bara la bara. Si acuma stau eu si ma intreb ca prostul, de ce nu fac ei treaba asta noaptea, cand strada e libera? In total erau 4 sau 5 muncitori, nu cred ca plata sporului de noapte ar fi scumpit prea mult contractul. Pe langa faptul ca traficul este si asa ingustat la numai o banda pe sens, daca tu vii si ocupi unul din sensuri, pe langa faptul ca incalci legea circulatiei (adica aia care spune ca nu ai voie sa stationezi daca nu ramane macar o banda libera pe sens) si chiar daca te misti cu 2 metri pe minut tot te afli la limita opririi, mai este vorba si de praful generat. Un val de praf destul de impresionant, pulverizat pe masinile din jur si pe pietoni. Si daca strada e ocupata mai bine de jumatate de masini parcate, nici curatarea aia nu se poate face asa cum trebuie, ca nu ai acces la toate bubele din asfalt. Sau daca nu noaptea, macar dupa ora 16, cand se linisteste traficul in zona, odata cu inchiderea tribunalului. Dar nu. Pana la urma primaria plateste banii catre societate si toata lumea e fericita. Eu refuz sa fiu fericit. De ce? Pentru ca m-am saturat sa platesc taxe pentru ca tot felul de societati fantoma sa faca treaba la futu-i ma-sa!. Pentru ca si eu rup planetarele si amortizoarele prin asfaltul "intretinut" pe banii mei. Pentru ca si eu consum benzina aiurea cand traficul e ingreunat artificial. Pentru ca si eu respir praful ridicat de aia si fumul masinilor care stau in trafic. Pentru ca suntem luati de fraieri de niste jmekeri platiti din banii nostri.
Cum se face treaba asta? pai simplu. O Dacie papuc trage dupa ea un generator de aer comprimat. In fata, un muncitor sufla cu duza mizeria stransa in crapaturile din asfalt. Pe urma se vine cu niste smoala care se toarna in crapaturile curatate.
Eu am prins doar faza cu suflatul. Pentru necunoscatori, la intersectia intre strada Brailei si strada Regimentul 11 Siret se afla Tribunalul Galati. Cum era o ora la care institutia in cauza duduie de activitate, va dati seama ca masinile erau parcate ca de obicei pana in scarile blocurilor din zona si una peste alta. Traficul nebunesc, bara la bara. Si acuma stau eu si ma intreb ca prostul, de ce nu fac ei treaba asta noaptea, cand strada e libera? In total erau 4 sau 5 muncitori, nu cred ca plata sporului de noapte ar fi scumpit prea mult contractul. Pe langa faptul ca traficul este si asa ingustat la numai o banda pe sens, daca tu vii si ocupi unul din sensuri, pe langa faptul ca incalci legea circulatiei (adica aia care spune ca nu ai voie sa stationezi daca nu ramane macar o banda libera pe sens) si chiar daca te misti cu 2 metri pe minut tot te afli la limita opririi, mai este vorba si de praful generat. Un val de praf destul de impresionant, pulverizat pe masinile din jur si pe pietoni. Si daca strada e ocupata mai bine de jumatate de masini parcate, nici curatarea aia nu se poate face asa cum trebuie, ca nu ai acces la toate bubele din asfalt. Sau daca nu noaptea, macar dupa ora 16, cand se linisteste traficul in zona, odata cu inchiderea tribunalului. Dar nu. Pana la urma primaria plateste banii catre societate si toata lumea e fericita. Eu refuz sa fiu fericit. De ce? Pentru ca m-am saturat sa platesc taxe pentru ca tot felul de societati fantoma sa faca treaba la futu-i ma-sa!. Pentru ca si eu rup planetarele si amortizoarele prin asfaltul "intretinut" pe banii mei. Pentru ca si eu consum benzina aiurea cand traficul e ingreunat artificial. Pentru ca si eu respir praful ridicat de aia si fumul masinilor care stau in trafic. Pentru ca suntem luati de fraieri de niste jmekeri platiti din banii nostri.
miercuri, 22 octombrie 2008
Romica, colegul meu de facultate
Primul meu articol din povestile studentesti este dedicat unui coleg de facultate de la care am invatat cum sa Nu ma comport in viata. Bineinteles ca am schimbat numele personajelor, ca sa nu ma trezesc dat in judecata, stiu si eu, in zilele si pe meleagurile astea se poate intampla orice. In fine, sa revenim la subiect. Am avut nemaipomenita onoare ca la facultate sa fiu in grupa cu Romica, si cum asta nu ar fi fost de ajuns, a trebuit sa impart si camera de camin timp de doi ani cu acest
personaj cat se poate de pitoresc.
Revenind la Romica, in primul rand trebuie sa spun ca era oltean. Ca sa nu-mi sara oltenii in cap ca sunt moldovean si ma iau de ei, trebuie mentionat ca Romica era un oltean din ala de ziceai ca-i scos din emisiunile Vacanta Mare, direct din Sadova istorica. Si pe langa asta, Romica avea boala pe moldoveni, motiv pentru care am avut foarte mult de furca cu el in cei doi ani cat ne-am mirosit unul altuia sosetele in minuscula camera de camin, alaturi de alti doi colegi, Cristi si Floci. Romica era un tip inalt, la vreo 1,75, slab si cocosat de ziceai ca-i scapat din Auschwitz sau Dachau, cu un nas cat toate zilele (de unde si porecla de "Rechinul" data de unii colegi din facultate), brunet, fumator inrait si prost gramada. Pe langa asta mai avea un de identificare care il facea sa iasa mereu in evidenta, in sensul ca era cracanat (mai tarziu aveam sa aflu ca de fapt asa statea el voluntar, sa para jmeker si sa impresioneze) de unii ardeleni de prin varful muntelui ne intrebau daca nu cumva i-au rupt mijlocul cand era mic (nu stiu ce inseamna asta, ca nu sunt ardelean si nici nu am avut rabdare sa stau sa le ascult explicatiile). Imi pare rau ca pe vrema aia fotografia digitala inca nu era accesibila bugetului de student venit din provincie si nu am decat vreo doua poze de grup in care apare si el, irelevante insa.
Romica a intrat prima data in camera cu o sacosa. Noi veniseram cu genti, abia aparusera troliile si ne mandream cu ele, in fine, ca orice student plecat pentru prima data de acasa, cu sifonierul si frigiderul dupa noi. Ca sa par baiat de treaba de la inceput, si cum eu deja ma instalasem, il intreb daca are bagaje multe si daca vrea sa-l ajut sa le urce, avand in vedere ca fuseseram repartizati la etajul patru. Raspunsul lui a fost ca nu mai are bagaje, ca e incantat ca are colegi asa de
treaba, in fine, am facut cunostinta si ne-am dat seama ca aveam sa petrecem o perioada foarte interesanta alaturi de el. Romica era un pui de smecher, in sensul ca taica-su era nu'sh ce baron local la el in judet, plin de bani si cu o gramada de
cunostinte si relatii. De fapt asa a si intrat la facultate, si a avut bursa in toti cei patru ani, desi el nici sa vorbeasca romaneste nu stia prea bine. In fine, cu toate astea nu-mi explic de ce a stat el la camin pana pe la inceputul anului patru, cand si-a bagat picioarele si a inchiriat un apartament ca sa stea singur in legea lui. Singura explicatie ar fi ca era foarte zgarcit, fapt confirmat mai tarziu.
Romica a vrut sa faca impresie de la inceput. Si-a prezentat pretentiile. ca el are un somn foarte usor si sa nu facem zgomot noaptea, ca el e sensibil la ten si sa nu ii doarma nimeni in pat (in bunul obicei al studentului de camin se stie ca daca te duci in weekend la un prieten in camera si ramai paralizat din cauza ca nu ai avut sifon, te culci acolo, intr-un pat liber, ca doar nu o sa te duca pe brate inapoi la
tine, mai ales daca si ei sunt tot in rigor bachus), ca el isi aduce mancare speciala de acasa si sa nu manance nimeni de lael fara sa-i ceara acordul, si mai ales sa nu ii umblam prin dulap.
Venind doar cu o sacosa, a fost inevitabil sa nu aiba tot ce-i trebuia la el, asa ca a imprumutat de la noi. Noi, baieti buni, ca la inceput, cand toata lumea incearca sa se inteleaga bine cu toata lumea. Cand a fost randul nostru mai tarziu sa ii cerem cate ceva am avut surpriza neplacuta a unui refuz, fapt care a declansat persecutarea lui, pe care o voi povesti mai tarziu.
Cum am mai spus, Romica al nostru incerca sa lase impresia unui jmeker, in sensul ca daca as fi avut vreo poza cu el in mod sigur ar fi ramas in topurile cocalari.com, dupa modul de a se imbraca numai "de firma" din Vitan si lantul gros de haur de la
gat. Romica purta 44 la picior, si avea niste ciocate din alea cum purtau manelistii (ca si el era mare manelist) de doua ori mai lungi ca talpa, motiv pentru care facea fara sa vrea pe Super Mario cand se ducea "la intalnire cu cordaciuni". Adevarul e ca atunci cand vezi un tip slab, cocosat, cracanat, tuns castron, cu ditamai barnaul, imbracat cu un tricou de un verde tipator(cu D&G sau Versace bineinteles), o pereche de blugi suflecati (nu stiu daca de la jmekerie sau din cauza ca
erau prea lungi) si pantofii aia cu ciocurile cat toate zilele trebuie sa fii si tu fata shukara si cu valoare ca sa poti sa il intelegi si sa il apreciezi. Pe langa asta, seara la culcare ne delectam cu povestile lui despre mafioti, interlopi cu care se avea bine, batai de strada la care participase, tipii pe care ii taiase, respectul de care se bucura el in oras, povesti despre cum sa faci bani, femei si sa-ti dezvolti valoarea, cum sa faci crime si sa nu fii condamnat fiindca ai ceea ce in
termeni medicali se cheama gonade masculine, respctiv in termeni populari fudulii. Vreo 2 zile l-am crezut, ca eram si noi prostanaci si boboci prin capitala, abia deschiseseram ochii spre lumea de dincolo de orasele noastre. Pe urma daca a
continuat sf-ul a trebuit sa luam masuri.
Fiind un exponent al prostiei, de cum deschidea gura ne bufnea rasul. Sesizand ca dupa vreo doua saptamani de convietuire nu il mai respecta nimeni, a luat, probabil de la un frate mai mare care lucra la un ocol silvic ca sa-i faciliteze afacerile
lu tac-su, un ditamai cutitul de vanatoare, cu care ne tot ameninta si facea scheme prin camera. Cristi, care facuse ceva judo pe la viata lui, a luat matura si l-a batut cu coada ei pana ce Romica a dus iataganul inapoi acasa. Asta ne-a fortat
sa luam masuri impotriva lui si sa il disciplinam.
Prima farsa a fost sa ii lipim usa dulapului cu superglue in timpul noptii. Din pacate nu a tinut, asa ca a trebuit sa gasim alta modalitate, asta dupa ce ne-a injurat jumatate de zi.Seara urmatoare Cristi a scornit ideea de a-i baga in fata de
perna sosete murdare, c-asa ii povestise lui tac-su ca facuse in armata unuia nesuferit (acuma na, povesti de racani, nu poti sa ai pretentii). Zis si facut, vine Romica si se culca. Nu zice nimic. Noi asteptam reactia. Nimic. Trece un sfert de ora. Romica incepe sa se foiasca. Se mai foieste inca un sfert de ora.
-Ba, care v-ati basit ca pute de jumate de ora aici, 'tu-va-n
gura de moldoveni cu varza voastra stricata.
-Ce ai ma? Te-ai tampit? Te basesti si acuma dai vina pe noi!
Noi nu simtim nimic. (nu stiu cum de am reusit sa ne abtinem sa
nu radem dar crapau esofagu' si epiglota in noi).
-Ba la mine chiar pute nashpa tare, si pute de ceva timp.
-Sigur te-ai spalat pe dinti?
-Ba Cristi, ai niste glume in tine, sa moara ma-ta.
-Vezi ca poate ti-o fi murit un sobolan pe sub pat sau ai ceva
prin saltea lasat de aia dinnainte. ( de mentionat ca pe atunci
nici macar nu se vorbea de renovarea caminelor, aveam paturi
din alea de fier, cu saltele de carpe cum avea bunica la tara,
numai ca foarte jegoase dupa cate generatii dormisera peste
ele).
Se ridica Romica din pat, aprinde lumina si se pune pe cautat. Se uita pe sub pat, pe urma incepe sa caute in perna si gaseste sosetele. Nu pot sa reproduc scandalul ce a urmat. Nu a mai dormit nimeni in noaptea aia, odata pentru ca nu se putea de
gura lui si pe urma ne gandeam ca daca ii vine nebunului vreo idee si cine stie ce ne face prin somn.
Cum devenea din ce in ce mai insuportabil, trebuia disciplinat din nou, asa ca i-am facut vechea farsa a scolarilor in tabara, aia cu pasta de dinti pe mana si dupa aia il gadili pe fata. Zis si facut. Numai ca noi eram studenti, nu niste puradei
fugiti la munte cu profa de roamana in vacanta de vara, asa ca pentru a o face mai frumos i-am pus intai gem in papuci si pe urma pasta de dinti pe mana.
-'tu-va-n gura de nesimtiti, bagami-as si scotemi-as...
Se ridica din pat si da sa se incalte ca sa se duca la baie sa
se spele (noi nu aveam nici macar chiuveta in camera)
-Sa va iau toata natia-n p-a de dobitoci...
Pe hol erau cativa colegi la o tigara. Trece asta cu fata rosie de nervi si alba de pasta, cu papucii fleoscaind de gem. A doua zi tot caminul ajunsese sa il intrebe pe Romica daca merge tratamentul pentru cosuri cu pasta de dinti si cel cu gem pentru mirosul si ciupercile de la picioare.
Dupa faza asta am tinut sfat cu Cristi si Floci ca sa o lasam mai moale o perioada cu farsele, sa nu ne trezim ca ne omoara nebunul in somn, ca de facut farse nu prea avea ce sa faca din moment ce noi eram trei si el unul singur... ar fi ajuns sa
doarma pe hol intr-un final. Totusi nu ne-a iertat si a facut rost de o combina, la care asculta manele pana noaptea tarziu. Cum si Cristi era manelistin timpul liber, iar Floci de obicei se intorcea de la prietenii lui ardeleni dupa ce asta oprea paranghelia, a trebuit sa-l suport si sa inghit in sec. Pana la un moment dat cand astia au facut chef in camera cu multa bautura. Cum Romica nu tinea, in scurt timp a fost praf, motiv pentru care am zis ca e bine sa profit de scurta lui absenta pentru a da afara berea din sistem si sa-i mai coc una. Ajutat de Cristi, care era si el incantat de idee, i-am turmat in pat doua bidoane de bere din alea la doi litri, cu grija ca sa nu se vada si sa se imbibe bine salteaua, apoi am asezat cearsaful frumos peste. Nu trece mult si Romica pica mort in pat. Dimineata mare parte din
bere se uscase dar ramasese mirosul in saltea si in hainele cu care Romica picase la datorie, care se imbibasera si ele in contact cu patul. Nu spun ce scandal a urmat. A venit administratora cu amenintari (asta dupa ce Romica ii cotizase cu niste cafele si tigari aduse de ta-su din Ungaria) ca ne da afara din camin pe motiv ca distrugem dotarile (pentru ea o saltea de carpe de-acu' 20 de ani, gaurita si neagra de jeg era dotare pe inventar) si facem betii. Cotizam si noi la ea cu ce putem,
respectiv doi litri de palinca de la Floci de acasa, si problema se rezolva amiabil dupa ce Romica primeste o saltea "noua".
La o vreme descoperim ca Romica nu se spala. Dupa ce il supraveghem toata saptamana ne dam seama ca singurele locuri unde se spala in fiecare seara erau picioarele si fata.
-Romica, hai cu mine la dus sa ma ajuti cu prosopul.
-Du-te, bai poponarule.
-Hai, ma, mai dai si tu cu apa pe tine, ca azi e joi si de
duminica e ceva vreme.
-P-a mea, ba, eu nu pot sa fac dus asa la gramada, eu fac numai
acasa, la mine in baie, unde-mi place.
-Hai, ma, nu ne face sa te luam cu forta la baie, cum l-au luat
ieri aia de la 410 pe Stefan ca era miercuri si nu se mai
spalase dintr-o luni cu mai bine de o saptamana inainte.
Cand am vazut ca nu o rezolvam asa, Floci a gasit pe la fratii lui ardeleni, care de altfel aveau de toate, praf de scarpinat. Ca sa fim siguri de efect, i-am dat pe pijama. Incepe foiala...
-Ba Romica, ce ai?... Nu te mai foi, ca scartaie patul si vrem sa dormim.
-Nu'sh ce naiba ma mananca pielea.
-Pai daca nu te speli... ai facut raie sau paduchi...
-Sugi p-a de moldovean imputit.
-Dar ce, ma Romica, puricii stau pe maimuta?...
Pana la urma nu a mai avut ce face, si-a invins teama de apa calda si a facut dus, chiar daca era vineri si urma sa plece acasa.
Probabil din cauza constitutiei fragile, Romica facea tratament hormonal, si lua pastile o luna, dupa aia facea pauza jumatate de an. Dar pastilele trebuia sa le ia foarte de dimineata, asa ca timp de o luna ne-am trezit la 5 30 pe dezacordurile lu
Sorinel puradelu de haur si shafu lui, Dan harciog, ca tocmai ce aparusera telefoanele cu "empetrei" si Romica trebuia sa aiba si el unul, bineinteles ca "din furaciuni, frate, ca nu eram fraier sa il iau din magazin" pentru a-si confirma
jmekeria. Ne dispera, dar nu aveam ce face, era omul sub tratament, trebuia sa-l lasam in pace. Ideea diabolica ne-a venit cand intr-o revista de mondenitati de-a lui Cristi am gasit la pagina de intrebari pt sexolog un titlu mare care suna
asa "De la sex anal am facut fisuri". Daca Romica se trezea la 5 jumate si se ridica din pat, nu mai avea somn pana dupa masa de pranz, cand cadea lat. Asta era un bun prilej de a-l prinde cu garda jos, fiindca in urma farselor noastre de pana atunci
se adaptase mai ceva ca unicelularele si nu mai puteai sa te apropii de el in timpul somnului ca imediat se trezea. Acum fiind rupt de oboseala, era lemn.
-Ba, zic, hai sa decupam titlul asta cu sexul anal si sa i-l lipim pe frunte cu scotch din ala lat cand doarme.
Nu a fost deloc greu, din moment ce Romica intra in rigor mortis la zece minute dupa ce manca de pranz.
Se trezeste si se intinde. Noi nu mai puteam de ras, asta nu intelegea de ce. Se apuca sa-si verifice perna, salteua, dulapul, gaseste totul in ordine, si se duce la baie sa dea cu niste apa pe ochi. Noi aveam camera la mijlocul holului, bai
erau in ambele capete. Pe hol plin de lume, toti radeau de se prapadeau, noi cu ei, pe urma radeam de scandalul facut de Romica, ca se muta, ca suntem niste dobitoci labagii care nu avem altceva mai bun de facut decat sa-i facem lui farse etc. Dupa faza cu sexul anal, cand peste tot in facultate era aratat cu degetul si se radea de el, ca vestea se raspandise repede, Romica s-a mutat din camera. De fapt nu s-a mutat chiar de tot, ca venea si dormea destul de des, insa de dimineata devreme si
pana seara tarziu nu mai intra in radar. Nici noi nu i-am mai facut nimic, de fapt nici nu ne mai interesa pe unde umbla si pe unde doarme,iar din anul trei s-a mutat de tot in camera de alaturi, unde a dat peste niste colegi mai tampiti ca noi, asa
de tampiti incat toata lumea evita sa intre in camera aia. Cum era vorba veche...a cazut din lac in put(a).
personaj cat se poate de pitoresc.
Revenind la Romica, in primul rand trebuie sa spun ca era oltean. Ca sa nu-mi sara oltenii in cap ca sunt moldovean si ma iau de ei, trebuie mentionat ca Romica era un oltean din ala de ziceai ca-i scos din emisiunile Vacanta Mare, direct din Sadova istorica. Si pe langa asta, Romica avea boala pe moldoveni, motiv pentru care am avut foarte mult de furca cu el in cei doi ani cat ne-am mirosit unul altuia sosetele in minuscula camera de camin, alaturi de alti doi colegi, Cristi si Floci. Romica era un tip inalt, la vreo 1,75, slab si cocosat de ziceai ca-i scapat din Auschwitz sau Dachau, cu un nas cat toate zilele (de unde si porecla de "Rechinul" data de unii colegi din facultate), brunet, fumator inrait si prost gramada. Pe langa asta mai avea un de identificare care il facea sa iasa mereu in evidenta, in sensul ca era cracanat (mai tarziu aveam sa aflu ca de fapt asa statea el voluntar, sa para jmeker si sa impresioneze) de unii ardeleni de prin varful muntelui ne intrebau daca nu cumva i-au rupt mijlocul cand era mic (nu stiu ce inseamna asta, ca nu sunt ardelean si nici nu am avut rabdare sa stau sa le ascult explicatiile). Imi pare rau ca pe vrema aia fotografia digitala inca nu era accesibila bugetului de student venit din provincie si nu am decat vreo doua poze de grup in care apare si el, irelevante insa.
Romica a intrat prima data in camera cu o sacosa. Noi veniseram cu genti, abia aparusera troliile si ne mandream cu ele, in fine, ca orice student plecat pentru prima data de acasa, cu sifonierul si frigiderul dupa noi. Ca sa par baiat de treaba de la inceput, si cum eu deja ma instalasem, il intreb daca are bagaje multe si daca vrea sa-l ajut sa le urce, avand in vedere ca fuseseram repartizati la etajul patru. Raspunsul lui a fost ca nu mai are bagaje, ca e incantat ca are colegi asa de
treaba, in fine, am facut cunostinta si ne-am dat seama ca aveam sa petrecem o perioada foarte interesanta alaturi de el. Romica era un pui de smecher, in sensul ca taica-su era nu'sh ce baron local la el in judet, plin de bani si cu o gramada de
cunostinte si relatii. De fapt asa a si intrat la facultate, si a avut bursa in toti cei patru ani, desi el nici sa vorbeasca romaneste nu stia prea bine. In fine, cu toate astea nu-mi explic de ce a stat el la camin pana pe la inceputul anului patru, cand si-a bagat picioarele si a inchiriat un apartament ca sa stea singur in legea lui. Singura explicatie ar fi ca era foarte zgarcit, fapt confirmat mai tarziu.
Romica a vrut sa faca impresie de la inceput. Si-a prezentat pretentiile. ca el are un somn foarte usor si sa nu facem zgomot noaptea, ca el e sensibil la ten si sa nu ii doarma nimeni in pat (in bunul obicei al studentului de camin se stie ca daca te duci in weekend la un prieten in camera si ramai paralizat din cauza ca nu ai avut sifon, te culci acolo, intr-un pat liber, ca doar nu o sa te duca pe brate inapoi la
tine, mai ales daca si ei sunt tot in rigor bachus), ca el isi aduce mancare speciala de acasa si sa nu manance nimeni de lael fara sa-i ceara acordul, si mai ales sa nu ii umblam prin dulap.
Venind doar cu o sacosa, a fost inevitabil sa nu aiba tot ce-i trebuia la el, asa ca a imprumutat de la noi. Noi, baieti buni, ca la inceput, cand toata lumea incearca sa se inteleaga bine cu toata lumea. Cand a fost randul nostru mai tarziu sa ii cerem cate ceva am avut surpriza neplacuta a unui refuz, fapt care a declansat persecutarea lui, pe care o voi povesti mai tarziu.
Cum am mai spus, Romica al nostru incerca sa lase impresia unui jmeker, in sensul ca daca as fi avut vreo poza cu el in mod sigur ar fi ramas in topurile cocalari.com, dupa modul de a se imbraca numai "de firma" din Vitan si lantul gros de haur de la
gat. Romica purta 44 la picior, si avea niste ciocate din alea cum purtau manelistii (ca si el era mare manelist) de doua ori mai lungi ca talpa, motiv pentru care facea fara sa vrea pe Super Mario cand se ducea "la intalnire cu cordaciuni". Adevarul e ca atunci cand vezi un tip slab, cocosat, cracanat, tuns castron, cu ditamai barnaul, imbracat cu un tricou de un verde tipator(cu D&G sau Versace bineinteles), o pereche de blugi suflecati (nu stiu daca de la jmekerie sau din cauza ca
erau prea lungi) si pantofii aia cu ciocurile cat toate zilele trebuie sa fii si tu fata shukara si cu valoare ca sa poti sa il intelegi si sa il apreciezi. Pe langa asta, seara la culcare ne delectam cu povestile lui despre mafioti, interlopi cu care se avea bine, batai de strada la care participase, tipii pe care ii taiase, respectul de care se bucura el in oras, povesti despre cum sa faci bani, femei si sa-ti dezvolti valoarea, cum sa faci crime si sa nu fii condamnat fiindca ai ceea ce in
termeni medicali se cheama gonade masculine, respctiv in termeni populari fudulii. Vreo 2 zile l-am crezut, ca eram si noi prostanaci si boboci prin capitala, abia deschiseseram ochii spre lumea de dincolo de orasele noastre. Pe urma daca a
continuat sf-ul a trebuit sa luam masuri.
Fiind un exponent al prostiei, de cum deschidea gura ne bufnea rasul. Sesizand ca dupa vreo doua saptamani de convietuire nu il mai respecta nimeni, a luat, probabil de la un frate mai mare care lucra la un ocol silvic ca sa-i faciliteze afacerile
lu tac-su, un ditamai cutitul de vanatoare, cu care ne tot ameninta si facea scheme prin camera. Cristi, care facuse ceva judo pe la viata lui, a luat matura si l-a batut cu coada ei pana ce Romica a dus iataganul inapoi acasa. Asta ne-a fortat
sa luam masuri impotriva lui si sa il disciplinam.
Prima farsa a fost sa ii lipim usa dulapului cu superglue in timpul noptii. Din pacate nu a tinut, asa ca a trebuit sa gasim alta modalitate, asta dupa ce ne-a injurat jumatate de zi.Seara urmatoare Cristi a scornit ideea de a-i baga in fata de
perna sosete murdare, c-asa ii povestise lui tac-su ca facuse in armata unuia nesuferit (acuma na, povesti de racani, nu poti sa ai pretentii). Zis si facut, vine Romica si se culca. Nu zice nimic. Noi asteptam reactia. Nimic. Trece un sfert de ora. Romica incepe sa se foiasca. Se mai foieste inca un sfert de ora.
-Ba, care v-ati basit ca pute de jumate de ora aici, 'tu-va-n
gura de moldoveni cu varza voastra stricata.
-Ce ai ma? Te-ai tampit? Te basesti si acuma dai vina pe noi!
Noi nu simtim nimic. (nu stiu cum de am reusit sa ne abtinem sa
nu radem dar crapau esofagu' si epiglota in noi).
-Ba la mine chiar pute nashpa tare, si pute de ceva timp.
-Sigur te-ai spalat pe dinti?
-Ba Cristi, ai niste glume in tine, sa moara ma-ta.
-Vezi ca poate ti-o fi murit un sobolan pe sub pat sau ai ceva
prin saltea lasat de aia dinnainte. ( de mentionat ca pe atunci
nici macar nu se vorbea de renovarea caminelor, aveam paturi
din alea de fier, cu saltele de carpe cum avea bunica la tara,
numai ca foarte jegoase dupa cate generatii dormisera peste
ele).
Se ridica Romica din pat, aprinde lumina si se pune pe cautat. Se uita pe sub pat, pe urma incepe sa caute in perna si gaseste sosetele. Nu pot sa reproduc scandalul ce a urmat. Nu a mai dormit nimeni in noaptea aia, odata pentru ca nu se putea de
gura lui si pe urma ne gandeam ca daca ii vine nebunului vreo idee si cine stie ce ne face prin somn.
Cum devenea din ce in ce mai insuportabil, trebuia disciplinat din nou, asa ca i-am facut vechea farsa a scolarilor in tabara, aia cu pasta de dinti pe mana si dupa aia il gadili pe fata. Zis si facut. Numai ca noi eram studenti, nu niste puradei
fugiti la munte cu profa de roamana in vacanta de vara, asa ca pentru a o face mai frumos i-am pus intai gem in papuci si pe urma pasta de dinti pe mana.
-'tu-va-n gura de nesimtiti, bagami-as si scotemi-as...
Se ridica din pat si da sa se incalte ca sa se duca la baie sa
se spele (noi nu aveam nici macar chiuveta in camera)
-Sa va iau toata natia-n p-a de dobitoci...
Pe hol erau cativa colegi la o tigara. Trece asta cu fata rosie de nervi si alba de pasta, cu papucii fleoscaind de gem. A doua zi tot caminul ajunsese sa il intrebe pe Romica daca merge tratamentul pentru cosuri cu pasta de dinti si cel cu gem pentru mirosul si ciupercile de la picioare.
Dupa faza asta am tinut sfat cu Cristi si Floci ca sa o lasam mai moale o perioada cu farsele, sa nu ne trezim ca ne omoara nebunul in somn, ca de facut farse nu prea avea ce sa faca din moment ce noi eram trei si el unul singur... ar fi ajuns sa
doarma pe hol intr-un final. Totusi nu ne-a iertat si a facut rost de o combina, la care asculta manele pana noaptea tarziu. Cum si Cristi era manelistin timpul liber, iar Floci de obicei se intorcea de la prietenii lui ardeleni dupa ce asta oprea paranghelia, a trebuit sa-l suport si sa inghit in sec. Pana la un moment dat cand astia au facut chef in camera cu multa bautura. Cum Romica nu tinea, in scurt timp a fost praf, motiv pentru care am zis ca e bine sa profit de scurta lui absenta pentru a da afara berea din sistem si sa-i mai coc una. Ajutat de Cristi, care era si el incantat de idee, i-am turmat in pat doua bidoane de bere din alea la doi litri, cu grija ca sa nu se vada si sa se imbibe bine salteaua, apoi am asezat cearsaful frumos peste. Nu trece mult si Romica pica mort in pat. Dimineata mare parte din
bere se uscase dar ramasese mirosul in saltea si in hainele cu care Romica picase la datorie, care se imbibasera si ele in contact cu patul. Nu spun ce scandal a urmat. A venit administratora cu amenintari (asta dupa ce Romica ii cotizase cu niste cafele si tigari aduse de ta-su din Ungaria) ca ne da afara din camin pe motiv ca distrugem dotarile (pentru ea o saltea de carpe de-acu' 20 de ani, gaurita si neagra de jeg era dotare pe inventar) si facem betii. Cotizam si noi la ea cu ce putem,
respectiv doi litri de palinca de la Floci de acasa, si problema se rezolva amiabil dupa ce Romica primeste o saltea "noua".
La o vreme descoperim ca Romica nu se spala. Dupa ce il supraveghem toata saptamana ne dam seama ca singurele locuri unde se spala in fiecare seara erau picioarele si fata.
-Romica, hai cu mine la dus sa ma ajuti cu prosopul.
-Du-te, bai poponarule.
-Hai, ma, mai dai si tu cu apa pe tine, ca azi e joi si de
duminica e ceva vreme.
-P-a mea, ba, eu nu pot sa fac dus asa la gramada, eu fac numai
acasa, la mine in baie, unde-mi place.
-Hai, ma, nu ne face sa te luam cu forta la baie, cum l-au luat
ieri aia de la 410 pe Stefan ca era miercuri si nu se mai
spalase dintr-o luni cu mai bine de o saptamana inainte.
Cand am vazut ca nu o rezolvam asa, Floci a gasit pe la fratii lui ardeleni, care de altfel aveau de toate, praf de scarpinat. Ca sa fim siguri de efect, i-am dat pe pijama. Incepe foiala...
-Ba Romica, ce ai?... Nu te mai foi, ca scartaie patul si vrem sa dormim.
-Nu'sh ce naiba ma mananca pielea.
-Pai daca nu te speli... ai facut raie sau paduchi...
-Sugi p-a de moldovean imputit.
-Dar ce, ma Romica, puricii stau pe maimuta?...
Pana la urma nu a mai avut ce face, si-a invins teama de apa calda si a facut dus, chiar daca era vineri si urma sa plece acasa.
Probabil din cauza constitutiei fragile, Romica facea tratament hormonal, si lua pastile o luna, dupa aia facea pauza jumatate de an. Dar pastilele trebuia sa le ia foarte de dimineata, asa ca timp de o luna ne-am trezit la 5 30 pe dezacordurile lu
Sorinel puradelu de haur si shafu lui, Dan harciog, ca tocmai ce aparusera telefoanele cu "empetrei" si Romica trebuia sa aiba si el unul, bineinteles ca "din furaciuni, frate, ca nu eram fraier sa il iau din magazin" pentru a-si confirma
jmekeria. Ne dispera, dar nu aveam ce face, era omul sub tratament, trebuia sa-l lasam in pace. Ideea diabolica ne-a venit cand intr-o revista de mondenitati de-a lui Cristi am gasit la pagina de intrebari pt sexolog un titlu mare care suna
asa "De la sex anal am facut fisuri". Daca Romica se trezea la 5 jumate si se ridica din pat, nu mai avea somn pana dupa masa de pranz, cand cadea lat. Asta era un bun prilej de a-l prinde cu garda jos, fiindca in urma farselor noastre de pana atunci
se adaptase mai ceva ca unicelularele si nu mai puteai sa te apropii de el in timpul somnului ca imediat se trezea. Acum fiind rupt de oboseala, era lemn.
-Ba, zic, hai sa decupam titlul asta cu sexul anal si sa i-l lipim pe frunte cu scotch din ala lat cand doarme.
Nu a fost deloc greu, din moment ce Romica intra in rigor mortis la zece minute dupa ce manca de pranz.
Se trezeste si se intinde. Noi nu mai puteam de ras, asta nu intelegea de ce. Se apuca sa-si verifice perna, salteua, dulapul, gaseste totul in ordine, si se duce la baie sa dea cu niste apa pe ochi. Noi aveam camera la mijlocul holului, bai
erau in ambele capete. Pe hol plin de lume, toti radeau de se prapadeau, noi cu ei, pe urma radeam de scandalul facut de Romica, ca se muta, ca suntem niste dobitoci labagii care nu avem altceva mai bun de facut decat sa-i facem lui farse etc. Dupa faza cu sexul anal, cand peste tot in facultate era aratat cu degetul si se radea de el, ca vestea se raspandise repede, Romica s-a mutat din camera. De fapt nu s-a mutat chiar de tot, ca venea si dormea destul de des, insa de dimineata devreme si
pana seara tarziu nu mai intra in radar. Nici noi nu i-am mai facut nimic, de fapt nici nu ne mai interesa pe unde umbla si pe unde doarme,iar din anul trei s-a mutat de tot in camera de alaturi, unde a dat peste niste colegi mai tampiti ca noi, asa
de tampiti incat toata lumea evita sa intre in camera aia. Cum era vorba veche...a cazut din lac in put(a).
Ca-n Romania
Primul articol pe blog, un filmulet pe care l-am vazut prima data pe pitzipoanca.org (preluat de pe youtube) si mi-a inspirat ideea de Romanie asa cum este ea. Nu obisnuiesc sa ma folosesc de munca altora, dar filmuletul asta e prea bun si nu ma pot abtine. Enjoy.
http://www.youtube.com/watch?v=3Y4Oi0SoBok
Sincer, mie mi-a placut cel mai mult dacia aia cu botul ca de Bmw. Un fel de D&G Dulce&Gubanna.
http://www.youtube.com/watch?v=3Y4Oi0SoBok
Sincer, mie mi-a placut cel mai mult dacia aia cu botul ca de Bmw. Un fel de D&G Dulce&Gubanna.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
