Cat de roman esti?

Aveti aici un mic test foarte interesant. Mie mi s-a potrivit destul de mult.

Sunt 60% român.
Testul zice aşa:

Eşti frate cu dracul, iar puntea e viaţa. Ţi-e bine în România că ştii că altundeva nu te-ai descurca. Dacă ţi s-ar da bani, ai şi arbora un steag de ziua naţională. Când vorbeşti cu străinii devii şi mai patriot decât de obicei şi începi să le spui despre Brâncuşi şi Duckadam chiar dacă nu-ţi place nici pictura, nici handbalul. Nu asculţi manele, dar după ce te îmbeţi, parcă merg. Îţi place să-i corectezi pe alţii când greşesc. Şpaga e prietena ta bună. (51 - 70 de puncte)

Fă şi tu testul aici.

Alcoolicii anonimi din Romana

Citind asta mi-am adus aminte de o faza relativ asemanatoare de pe vremea cand studiam la Bucuresti.
Acum doi ani ma gaseam prin capitala, fix in perioada Summitului NATO. Cum mai tot era inchis, inclusiv facultatile (oficial parca s-a dat liber la bugetari sa se mai linisteasca traficul, dar oricum le inchiseseram noi ca multi plecasera acasa), si eu inca mai stateam pe acolo, fix in preziua summitului m-am dus la un coleg din Iasi care avea un apartament foarte cochet in zona Piata Romana, cu gandul de a petrece timp de calitate eventual cu vreo companie placuta agatata pe undeva. Nu s-a lasat cu din astea, asa ca pe la 10 seara ne-am decis sa bem si noi, ca toti oamenii, o bere. In Romana se cam inchisesera toate, mai putin mecul si kfc-ul. Asa ca intram la mec, ca era mai aproape. Cerem doua beri, tipa se uita la noi cu mila si in acelasi timp cu un fel de sila data de faptul ca eram nerasi de vreo 3-4 zile si imbracati ca niste studenti din provincie (mai exact din Moldova, sa nu va inchipuiti altceva), si spune ca nu poate sa ne dea. Opa!
-Saru'mana, dupa aia luam si de mancare, ca de aia e fast food, nu fast drink, da' acuma ni s-au uscat cavitatile bucale.
Aia cand aude limbaj asa elevat si mai ales de cavitati interbucale, se mai inmoaie la gandul ca nu eram boschetari cu pretentii veniti la ciupeala, ci chiar niste studenti veniti din provincie unde la mec e o carciuma afumata si nu un restaurant de renume, si incepe sa ne explice cum ca nu ne poate servi pentru ca se interzisese comercializarea de bauturi alcoolice in zonele pe unde urmau sa treaca coloanele oficiale.
Ca niste moldoveni vajnici urmasi ai lui Stefan, nu ne-am lasat pagubasi si am gasit prin interiorul cartierului un minimarket normal, care vindea bere fara a pune intrebari indiscrete si priviri suspicioase.
Morala: cauta si vei gasi. Pana la urma si Bush bea bere, nu?!

Hai la lupta cea mare

Stau asa si ma gandesc ca nu am cu cine sa votez într-o democraţie şi mă întristez. Treaba e in felul următor:
Traian Băxerxes, nu mai are nevoie de nicio introducere. Stie toată lumea cine este. ce a făcut, cinci ani degeaba, etc.
Mirecea Geoana, alternativa PSD după ce Năstase zece case şi-a pierdut credibilitatea în faţa electoratului în urma scandalurilor cu tablourile, casele, termopanele, ouăle, mătuşa, în esenţă un munte de bani pe care nu-l putea justifica. Numit de preşedintele onorific şi întemeiator al partidului "prostănac". Foarte adevărat.
Crin Antonescu (ca si mareşalul de Oţel), pus după ce Tăriceanu a supărat căteva milioane de şoferi prin taxa de prima înmatriculare menită să-i protejeze lui afacerile. Un tip neimplcat în scandaluri însă pus pe scandal şi fără verticalitate. Pas.
Sorin Oprescu, care în jumătate de an a făcut haos în capitală. Genul de dictator aka Băsecu.
Vadim C.T., unul care se crede cel mai tare dar care nu îşi dă seama ca nimeni nu mai pune botul la discursurile lui demagogice şi libidinoase.
Gigi Becali, de la ţâţa oii candidat. Bun bancul.
Mai multi independenti care latră pe internet. Băi jalnicilor, într-o Românie în care jumătate din populaţie stă la ţară si mai bine de trei sferturi din aia care pun ştampila nu au auzit de internet şi alea, sunteţi morţi din start.
A, mai e Hunor. Asta va pune placuţe cu "nu vă aplecaţi în afară" pe ungureşte în trenuri.
Pe cine să pun ştmpila... pe mine. Programul meu pentru a scoate ţara din criză şi pentru o viaţă mai bună e simplu şi eficient. Mutăm România în America.

Greva la metrou

Ca fost bucurestean din cauza facultatii stiu un lucru, ca daca metrou nu e, nimic nu e. Adica e, dar cam tot orasul sta paralizat din cauza aglomeratiei de suprafata.
Ce nu inteleg eu sunt trei lucruri.
1. Ma tot uit pe la televizor si unii zic ca Metrorexul are profituri de numa-numa, si se pot acorda maririle salariale. Altii zic ca merge in pierdere si in criza de unde bani sa le dea. Pana la urma, merge in pierdere sau are profit? Ca la cata lume il foloseste zilnic, dat fiind ca procentul de blatisti e infim fata de autobuze, plus cati bani scot din panourile publicitare cu care sunt tapetate statiile, eu as merge pe a doua varianta.
2. Ce se incearca prin greva asta. Adica ok, liderul lor de sindicat are puternice radacini in PSD. Bun, PSD-ul a sarit ca ars prin Vanghelie Care-este ca nu au nicio treaba si ca nu sustin greva. Prin urmare ori si-au dat singuri cu tesla-ntre picioare, ori Guvernul si-a dat singur, mizand pe conceptul "cad si eu dar ii trag si pe ei dupa mine".
3. De ce din toata harababura asta au de suferit doar cetatenii.

Orasul meu e santier, se ridica pan' la cer

De vreo 2 luni de zile toti galatenii traiesc un haos in circulatia urbana datorata faptului ca intregul oras este brazdat de santuri. Santurile cu pricina sunt, dupa cum relateaza unele ziare locale, pentru schimbarea tevilor vechi si foarte vechi ale orasului si inlocuirea lor cu un sistem de tevi pentru inalta presiune, asa cum exista si in afara. Ceea ce e bine. Faptul ca treaba asta se face din banii veniti prin ISPA e si mai bine. Hail primaru'. Problema apare atunci cand treaba se face ca la romani, adica pe jumatate. Vine echipa, sparge asfaltul (in unele locuri abia turnat cu cateva luni in urma, dar trecem peste, trebuie sa manance si gura firmelor care asfalteaza niste bani publici, nu?!), sapa santul, schimba tevile, apoi astupa santul cu pamant si pleaca. Ei, problema apare atunci cand ploua si pamantul se lasa, creand un ditamai santuletul, in care daca nu esti pe faza iti poti rupe masina in doua. Si daca se mai pune si pietris care sa fie antrenat de roti si apoi aruncat prin parbrize si lunete putem spune ca treaba e rezolvata. Acuma pe Brailei s-a lucrat numai noaptea si s-a pus un petec de asfalt, oricum inaltat cativa centimetri ca sa stie lumea ca trece peste petic si ca acolo s-a lucrat (apropos, in Spania multe drumuri sunt pline de petice, chiar si autostrazile, insa nicaieri nu am simtit cum masina trece peste ele, parca era tot asfaltul pus dintr-o bucata, la noi si cand se toarna tot odata se simte ca si cand ai trece peste denivelari, nu inteleg cum vine treaba asta), problema este insa cand vii pe alte strazi, nu ma refer la aleile dintre blocuri, ci chiar la Prelungirea Cosbuc catre faleza, unde traficul e infernal si strada arata cumplit, plina de pietris si santuri. De ce? Uite d-aia, pentru ca se poate. Si uite asa mai schimbi o bucsa, un amortizor, un parbriz, mai echilibrezi o roata, Romania, land of choice, nu?!

Vacanta la Gura Humorului

Cea mai tare vacanta... in facultate, cum sa nu, pe la 20 de ani, fara griji si fara bani.
Numai ce terminasem anul I de facultate, vacanta studenteasca, lunga si fara probleme, pe acasa prin Galati, cu niste prieteni fosti colegi de liceu, ca facand facultatea prin Bucuresti printre studenti din locurile alea faimoase unde se bat cuiele in harta, nu prea aveam cu cine sa ma cuplez.
Buun, vara lunga, noi pe acasa, buzunarele goale, ne tot framanatam creierii cum sa ne lipim la o iesire ieftina fara a ne trezi cu ursul peste noi in cort sau a sta pe la babe nebune in gazda (prietenii stiu de ce), dar caldura parca nu tinea cu noi ca nu ne trecea nicio idee viabila prin tartacute. Asta pana intr-o zi, cand Alex, o tipa cu idei nastrusnice isi pune neuronii toropiti in miscare, si descopera ca avea o matusa la Gura Humorului pe care nu o mai vizitase de ceva ani si care peste toate avea si o casuta cu cateva camere in plus. In fine, telefoane, lamurire, matusa e de acord sa ne primeasca moca.

Asa ca la 6 30 eu, Vali, Catalin, Alex si Teo, pe jumatate dormind pe noi, ne aflam pe peronul garii din Galati, asteptand sa plece acceleratul Galati-Cluj Napoca, pe ruta Iasi-Suceava (vorba cantecului cu Pishto "vine trenul din Galati, plin cu unguri spanzurati", parerea mea ca poate fi adevarat din moment ce ca sa ajungi la Cluj trebuie sa tai pe lung toata Moldova). Revin, pleaca trenul, fericire mare dar putina vreme ca vedeam pe geam cum carutele ne depaseau una dupa alta. Dupa o ora facusem doar vreo 20 km, ca se lucra la linie (pe Galati-Tecuci nu am prins in 20 de ani niciodata un moment in care sa nu se lucreze la linie, cred ca e un lait-motiv). Mai trece inca o ora si vreo jumatate si in sfarsit ajungem la Tecuci. Dupa asta a mers bine, in sensul ca am mai facut vreo 2 ore pana la Iasi, unde in gara aveam intalnire cu un prieten stabilit pe acolo, cu care nu ne mai vazusem de multa vreme. Intr-un final, dupa pranz ajungem si noi la Gura Humorului, dupa ce descoperim cu stupoare ca jumatate din mancarea luata ca pachet fusese uitata de subsemnatul in propriul frigider.

Acasa la matusa Alexandrei era foarte fain, in sensul ca eram cazati eu cu Vali intr-o camera, Catalin in camera de langa si fetele intr-o camera la mansarda, care spre deosebire de ale noastre avea televizor si cablu. Casa era oarecum pe versant, un aer foarte fain, de munte, avea si doi caini foarte prietenosi, Max si Teresa, si doua pisici nebune foc. Treaba a fost cand am inceput sa despachetam, ca eu imi intinsesem prosopul de fata pe un spatar de scaun si Catalin (care mai apoi avea sa descopere ca isi uitase prosoapele acasa) a crezut ca era al lui, si s-a sters cu el dupa ce a facut dus.Discutia de dupa:
-Hai, ma, nu te supara, ca l-am folosit doar o data, nu e murdar...
-Adica dupa ce te-ai sters cu el la fund sa ma sterg eu pe fata?!
Bineinteles ca primul loc unde am mers dupa ce am mancat de pranz a fost piata din apropiere, ca sa ne luam prosoape.

Cine nu stie cam cum e Gura Humorului trebuie sa precizez ca e un fel de Ianca fara avion, adica prea multe nu ai ce sa faci pe acolo, asa ca vreo 2-3 zile am fost pe la un complex turistic din zona, pe la Voronet (unde am facut niste poze foarte tari cu Vali purtand fusta pentru ca intrase cu pantaloni scurti), la muzeul lor de istorie si traditii populare (foarte bine realizat si foarte interesant), loc in care pe cativa ne-a lovit boala in sensul diareii si a starii de voma, nu stiu de la ce dar eu as banui niste afine mancate mai devreme, noroc de budele curate ale muzeului.

Dupa o zi de facut pipi prin fund si dat afara toata mancarea la 10 de secunde dupa ce terminam de inghitit, ne-am pus noi pe picioare si am zis ca o plimbare de cativa kilometri nu ar strica, motiv pentru care am luat-o la pas spre manastirea Humor (daca imi aduc bine aminte e la vreo 10 km de oras), pe o caldura inabusitoare. Nici nu ajungem bine la manastire ca cerul se intuneca cu niste nori negri, incep tunetele si fulgerele si da-i ploaie. Stam noi ce stam, poate s-o opri. Da' de unde. Ploua de rupea. Dupa vreo 2 ore se mai domoleste ploaia si reusim sa gasim un nene cu o masina care sa ne duca inapoi in oras, bineinteles contra cost, la tarif de "ori mergeti cu mine, ori stati aici pana maine sa va ploua".

Ploaie ca aia nu am vazut in viata mea, a plouat 4 zile in continuu, cu usoare domoliri din cand in cand, ocazie cu care puteam da fuga la un magazin apropiat (fuga la propriu, din cauza ploii care statea sa se inteteasca si din cauza unor caini din zona care abia asteptau vanat proapat) sa luam bere si paine. Si nu mai vorbesc de frig, ca deja dadusera drumul la centrala ca sa putem sta inauntru cat de cat mai subtirel imbracati. Jucam carti si table toata ziua, in casa, ca afara nu puteam iesi o data din cauza ca ne-ar fi udat ploaia si apoi pentru ca am fi ramas cu incaltarile de vara scufundati in noroiul format. Monotonia asta a fost sparta de faptul ca din cauza ploii abundente se busisera canalizarile si se infundase in proportie de 90% wc-ul din casa, motiv pentru care am fost nevoiti sa-l folosim cat mai putin, pentru treaba mica mergand pe ideea "la cat a plouat, ce mai contez si eu acolo".

In penultima zi a sederii noastre s-a oprit ploaia si a dat soarele. Foarte fain, cu singura exceptie ca noroiul inca ne impiedica sa ne facem de cap pe afara, insa pana a doua zi dimineata s-a mai uscat, motiv pentru care am decis in unanimitate sa mai stam o zi. Ce bucurie a fost pe capul gazdei imi imaginez. Totusi trebuia sa mai stam o zi ca sa ajungem si la Suceava. Ca sa ajungem acolo trebuia sa luam fie maxi taxi, care trecea din ora in ora si noi tocmai il scapaseram, fie o masina mica de la ciubucari, niste indivizi foarte dubiosi care faceau curse cu masinile proprii, asa ca am optat pentru cea de-a doua varianta, stand inghesuiti patru pe bancheta din spate de la o dacie condusa ca la raliu de urmasul lui Stefan cel Mare, de parca strazile din Moldova ar fi fost ale lui. La capat de drum, dupa parlamentari si faze de genul "oricum mergeai si cu patru, dar noi am fost cinci, si platim fiecare" am convins pa vajnicul moldovean sa ne duca pana la cetate. Suceava e un oras frumos, si dupa ce ne-am mai plimbat pe la Muzeul Satului Bucovinean, parca asa se numea, chiar langa cetate, prin cetate, pe la muzeul de istorie si pe la cateva biserici, hai sa mergem inapoi acasa. Acuma facusem noi un calcul ca mai ieftin ar fi fost cu trenul, dat fiind ca plateam redus, decat cu masina, asa ca nu mai stiu de unde am reusit sa facem rost de o harta si hai sa gasim gara. Cine stie Suceava, stie si ca gara e undeva la mama naibii, pe niste coclauri, departe de oras. In cautarea aventurii am pornit si noi pe jos, din ideea ca era vara si ziua lunga. Ne-am gasit. Dupa ce am mers cativa kilometri buni, de ne-au iesit ochii din cap, prin niste zone unde ne tineam mainile pe portofele (nu ca ar fi avut ceva prin ele, doar asa, din reflex), am ajuns la gara. Acolo am intalnit-o pe Andreea Marin in vremurile ei de glorie, in sensul ca nu aveam tren spre Gura Humorului decat foarte tarziu in noapte, ceea ce dat fiind ca nici casa gazdei noastre nu se afla prea aproape de gara ar fi insemant sa ne manance lupii si ursii pana acolo, plus ca si noi eram la fel de hamesiti ca si salbaticiunile. O luam noi inapoi, cu singura diferenta ca de data asta am luat un microbuz catre oras, nu am mai mers pe jos (apropo, era si la deal, asa ca nu aveam nicio sansa sa mai biruim drumul). Ajunsi inapoi in Suceava pe la apus am reusit sa gasim locul de unde plecau microbuzele spre Gura Humorului si chiar sa prindem unul care tocmai pleca si in care eram doar noi cinci si inca un nene. Nici nu apuca Vali sa se intrebe daca scoate profit avand in vedere cat de gol circula, ca microbuzul si ajunge in primul sat, unde se urca un tigan cu piranda si cu trei puradei, insotiti de nedespartitele sacose de rafie. Si cand zic tigan zic din ala clasic, rasa comuna, cu mustata, palarie, pantofi negri cu cioc si nespalat de la ultima inundatie. Unde nu incepe sa puta in masina de te usturau narile si curgeau ochii ca-n reclama aia cu sombrero de ceapa. Noroc de turela deschisa ca mai intra aer in spate si de soferul care se pregatea de decolare ca am ajuns repede si am putut trai sa apucam si ziua plecarii, cu lacrimi, suspine, beutura si spinari rupte de bagaje.

Cum am scris la inceput, nu a fost cea mai faina vacanta, ci vacanta cea mai tare, cu prieteni burlaci, aventuri, romanisme. Mi s-a parut cea mai potrivita aici. Sigur, puteam scrie despre strainataturi, ca ce frumos e pe acolo. Asta o stim toti cei care am reusit macar o data sa trecem hotarele tarii. Totusi, dupa mine, vacantele din studentie raman adevaratele vacante.

Acest articol participa la concursul organizat de visurat.ro si sponsorizat de Arsenal Park, tabara de vacanta

Taxe si impozite

In luna aprilie anul asta mi-am luat o masina. Bineinteles ca intr-o tara cu salarii si strazi de mana a doua am luat-o si pe ea tot la mana a doua. Si ca orice sofer constiincios, trebuie sa platesc impozit la primarie pentru ea. Bun, azi am fost la ghiseele unde se incaseaza banii astia. O tanti cu o masca chirurgicala atarnand de gat bate de zor ceva la calculator. O intreb daca pot plati la ea. Imi zice ca da, dar mai trebuie sa astept (pe banii mei, normal). Chitesc eu un ghiseu unde un nene tocmai pleca si nu mai ramanea nimeni dupa el. Tzup acolo, unde dau de o alta tanti cu masca chirurgicala atarnand la gat. Asta mai amabila, ma serveste. Problema mea era ca tipul de la care am cumparat masina deja platise impozitul pana la sfarsitul anului inca din primavara, asa ca eu vroiam civilizat sa o conving pe tanti ca nu mai trebuie sa platesc si eu, inca o data, impozitul auto, deoarece banii pentru masina in cauza deja intrasera in bugetul local, pana la urma impozitul merge cu masina, nu cu persoana care o detine, nu? Si daca o masina se vinde de 10 ori intr-un an, de ce sa se plateasca acelasi impozit de 10 ori? Nu. In birocratia imputita care ne caracterizeaza, tanti imi explica demontandu-mi apararea sustinuta de chitante si contract ca nu conteaza, vanzatorul poate sa vina sa-si ceara banii inapoi pentru perioada ramasa din an dupa vanzare, adica eu platesc, dupa care el vine si face o cerere, asteapta sa i se aprobe, dupa aia vine iar sa ia 30 de lei. Logic, nu? Dar legal este. Cum individul, la valoarea lui, nu isi va pierde timpul si nervii cu asa ceva, banii vor ramane in bugetul local fara drept. Stiu, nu e o suma cine stie ce. Totusi de la multi se aduna niste sume uriase, care nu ar trebui sa se adune pentru ca nu e drept sa platesti aceeasi taxa de doua ori, si sa fii nevoit s-o lasi asa pentru simplul fapt ca aparatul birocratic te pune pe multe drumuri atunci cand vine vorba sa-ti dea niste bani care, de altfel, ti se cuvin.
Asa ca, tataie, data viitoare cand iti mai vin idei tropicale, lasa-i incolo de palmieri, gandeste-te ce sunt doi fraieri si multi altii asemenea lor, care au platit de doua ori un impozit pe masina. Macar fa-le strazi sa aiba pe unde sa mearga, asa, din oblgatie morala.