joi, 19 noiembrie 2009
Orasul meu e santier, se ridica pan' la cer
De vreo 2 luni de zile toti galatenii traiesc un haos in circulatia urbana datorata faptului ca intregul oras este brazdat de santuri. Santurile cu pricina sunt, dupa cum relateaza unele ziare locale, pentru schimbarea tevilor vechi si foarte vechi ale orasului si inlocuirea lor cu un sistem de tevi pentru inalta presiune, asa cum exista si in afara. Ceea ce e bine. Faptul ca treaba asta se face din banii veniti prin ISPA e si mai bine. Hail primaru'. Problema apare atunci cand treaba se face ca la romani, adica pe jumatate. Vine echipa, sparge asfaltul (in unele locuri abia turnat cu cateva luni in urma, dar trecem peste, trebuie sa manance si gura firmelor care asfalteaza niste bani publici, nu?!), sapa santul, schimba tevile, apoi astupa santul cu pamant si pleaca. Ei, problema apare atunci cand ploua si pamantul se lasa, creand un ditamai santuletul, in care daca nu esti pe faza iti poti rupe masina in doua. Si daca se mai pune si pietris care sa fie antrenat de roti si apoi aruncat prin parbrize si lunete putem spune ca treaba e rezolvata. Acuma pe Brailei s-a lucrat numai noaptea si s-a pus un petec de asfalt, oricum inaltat cativa centimetri ca sa stie lumea ca trece peste petic si ca acolo s-a lucrat (apropos, in Spania multe drumuri sunt pline de petice, chiar si autostrazile, insa nicaieri nu am simtit cum masina trece peste ele, parca era tot asfaltul pus dintr-o bucata, la noi si cand se toarna tot odata se simte ca si cand ai trece peste denivelari, nu inteleg cum vine treaba asta), problema este insa cand vii pe alte strazi, nu ma refer la aleile dintre blocuri, ci chiar la Prelungirea Cosbuc catre faleza, unde traficul e infernal si strada arata cumplit, plina de pietris si santuri. De ce? Uite d-aia, pentru ca se poate. Si uite asa mai schimbi o bucsa, un amortizor, un parbriz, mai echilibrezi o roata, Romania, land of choice, nu?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu