Citind asta mi-am adus aminte de o faza relativ asemanatoare de pe vremea cand studiam la Bucuresti.
Acum doi ani ma gaseam prin capitala, fix in perioada Summitului NATO. Cum mai tot era inchis, inclusiv facultatile (oficial parca s-a dat liber la bugetari sa se mai linisteasca traficul, dar oricum le inchiseseram noi ca multi plecasera acasa), si eu inca mai stateam pe acolo, fix in preziua summitului m-am dus la un coleg din Iasi care avea un apartament foarte cochet in zona Piata Romana, cu gandul de a petrece timp de calitate eventual cu vreo companie placuta agatata pe undeva. Nu s-a lasat cu din astea, asa ca pe la 10 seara ne-am decis sa bem si noi, ca toti oamenii, o bere. In Romana se cam inchisesera toate, mai putin mecul si kfc-ul. Asa ca intram la mec, ca era mai aproape. Cerem doua beri, tipa se uita la noi cu mila si in acelasi timp cu un fel de sila data de faptul ca eram nerasi de vreo 3-4 zile si imbracati ca niste studenti din provincie (mai exact din Moldova, sa nu va inchipuiti altceva), si spune ca nu poate sa ne dea. Opa!
-Saru'mana, dupa aia luam si de mancare, ca de aia e fast food, nu fast drink, da' acuma ni s-au uscat cavitatile bucale.
Aia cand aude limbaj asa elevat si mai ales de cavitati interbucale, se mai inmoaie la gandul ca nu eram boschetari cu pretentii veniti la ciupeala, ci chiar niste studenti veniti din provincie unde la mec e o carciuma afumata si nu un restaurant de renume, si incepe sa ne explice cum ca nu ne poate servi pentru ca se interzisese comercializarea de bauturi alcoolice in zonele pe unde urmau sa treaca coloanele oficiale.
Ca niste moldoveni vajnici urmasi ai lui Stefan, nu ne-am lasat pagubasi si am gasit prin interiorul cartierului un minimarket normal, care vindea bere fara a pune intrebari indiscrete si priviri suspicioase.
Morala: cauta si vei gasi. Pana la urma si Bush bea bere, nu?!
marți, 24 noiembrie 2009
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
Hai la lupta cea mare
Stau asa si ma gandesc ca nu am cu cine sa votez într-o democraţie şi mă întristez. Treaba e in felul următor:
Traian Băxerxes, nu mai are nevoie de nicio introducere. Stie toată lumea cine este. ce a făcut, cinci ani degeaba, etc.
Mirecea Geoana, alternativa PSD după ce Năstase zece case şi-a pierdut credibilitatea în faţa electoratului în urma scandalurilor cu tablourile, casele, termopanele, ouăle, mătuşa, în esenţă un munte de bani pe care nu-l putea justifica. Numit de preşedintele onorific şi întemeiator al partidului "prostănac". Foarte adevărat.
Crin Antonescu (ca si mareşalul de Oţel), pus după ce Tăriceanu a supărat căteva milioane de şoferi prin taxa de prima înmatriculare menită să-i protejeze lui afacerile. Un tip neimplcat în scandaluri însă pus pe scandal şi fără verticalitate. Pas.
Sorin Oprescu, care în jumătate de an a făcut haos în capitală. Genul de dictator aka Băsecu.
Vadim C.T., unul care se crede cel mai tare dar care nu îşi dă seama ca nimeni nu mai pune botul la discursurile lui demagogice şi libidinoase.
Gigi Becali, de la ţâţa oii candidat. Bun bancul.
Mai multi independenti care latră pe internet. Băi jalnicilor, într-o Românie în care jumătate din populaţie stă la ţară si mai bine de trei sferturi din aia care pun ştampila nu au auzit de internet şi alea, sunteţi morţi din start.
A, mai e Hunor. Asta va pune placuţe cu "nu vă aplecaţi în afară" pe ungureşte în trenuri.
Pe cine să pun ştmpila... pe mine. Programul meu pentru a scoate ţara din criză şi pentru o viaţă mai bună e simplu şi eficient. Mutăm România în America.
Traian Băxerxes, nu mai are nevoie de nicio introducere. Stie toată lumea cine este. ce a făcut, cinci ani degeaba, etc.
Mirecea Geoana, alternativa PSD după ce Năstase zece case şi-a pierdut credibilitatea în faţa electoratului în urma scandalurilor cu tablourile, casele, termopanele, ouăle, mătuşa, în esenţă un munte de bani pe care nu-l putea justifica. Numit de preşedintele onorific şi întemeiator al partidului "prostănac". Foarte adevărat.
Crin Antonescu (ca si mareşalul de Oţel), pus după ce Tăriceanu a supărat căteva milioane de şoferi prin taxa de prima înmatriculare menită să-i protejeze lui afacerile. Un tip neimplcat în scandaluri însă pus pe scandal şi fără verticalitate. Pas.
Sorin Oprescu, care în jumătate de an a făcut haos în capitală. Genul de dictator aka Băsecu.
Vadim C.T., unul care se crede cel mai tare dar care nu îşi dă seama ca nimeni nu mai pune botul la discursurile lui demagogice şi libidinoase.
Gigi Becali, de la ţâţa oii candidat. Bun bancul.
Mai multi independenti care latră pe internet. Băi jalnicilor, într-o Românie în care jumătate din populaţie stă la ţară si mai bine de trei sferturi din aia care pun ştampila nu au auzit de internet şi alea, sunteţi morţi din start.
A, mai e Hunor. Asta va pune placuţe cu "nu vă aplecaţi în afară" pe ungureşte în trenuri.
Pe cine să pun ştmpila... pe mine. Programul meu pentru a scoate ţara din criză şi pentru o viaţă mai bună e simplu şi eficient. Mutăm România în America.
joi, 19 noiembrie 2009
Greva la metrou
Ca fost bucurestean din cauza facultatii stiu un lucru, ca daca metrou nu e, nimic nu e. Adica e, dar cam tot orasul sta paralizat din cauza aglomeratiei de suprafata.
Ce nu inteleg eu sunt trei lucruri.
1. Ma tot uit pe la televizor si unii zic ca Metrorexul are profituri de numa-numa, si se pot acorda maririle salariale. Altii zic ca merge in pierdere si in criza de unde bani sa le dea. Pana la urma, merge in pierdere sau are profit? Ca la cata lume il foloseste zilnic, dat fiind ca procentul de blatisti e infim fata de autobuze, plus cati bani scot din panourile publicitare cu care sunt tapetate statiile, eu as merge pe a doua varianta.
2. Ce se incearca prin greva asta. Adica ok, liderul lor de sindicat are puternice radacini in PSD. Bun, PSD-ul a sarit ca ars prin Vanghelie Care-este ca nu au nicio treaba si ca nu sustin greva. Prin urmare ori si-au dat singuri cu tesla-ntre picioare, ori Guvernul si-a dat singur, mizand pe conceptul "cad si eu dar ii trag si pe ei dupa mine".
3. De ce din toata harababura asta au de suferit doar cetatenii.
Ce nu inteleg eu sunt trei lucruri.
1. Ma tot uit pe la televizor si unii zic ca Metrorexul are profituri de numa-numa, si se pot acorda maririle salariale. Altii zic ca merge in pierdere si in criza de unde bani sa le dea. Pana la urma, merge in pierdere sau are profit? Ca la cata lume il foloseste zilnic, dat fiind ca procentul de blatisti e infim fata de autobuze, plus cati bani scot din panourile publicitare cu care sunt tapetate statiile, eu as merge pe a doua varianta.
2. Ce se incearca prin greva asta. Adica ok, liderul lor de sindicat are puternice radacini in PSD. Bun, PSD-ul a sarit ca ars prin Vanghelie Care-este ca nu au nicio treaba si ca nu sustin greva. Prin urmare ori si-au dat singuri cu tesla-ntre picioare, ori Guvernul si-a dat singur, mizand pe conceptul "cad si eu dar ii trag si pe ei dupa mine".
3. De ce din toata harababura asta au de suferit doar cetatenii.
Orasul meu e santier, se ridica pan' la cer
De vreo 2 luni de zile toti galatenii traiesc un haos in circulatia urbana datorata faptului ca intregul oras este brazdat de santuri. Santurile cu pricina sunt, dupa cum relateaza unele ziare locale, pentru schimbarea tevilor vechi si foarte vechi ale orasului si inlocuirea lor cu un sistem de tevi pentru inalta presiune, asa cum exista si in afara. Ceea ce e bine. Faptul ca treaba asta se face din banii veniti prin ISPA e si mai bine. Hail primaru'. Problema apare atunci cand treaba se face ca la romani, adica pe jumatate. Vine echipa, sparge asfaltul (in unele locuri abia turnat cu cateva luni in urma, dar trecem peste, trebuie sa manance si gura firmelor care asfalteaza niste bani publici, nu?!), sapa santul, schimba tevile, apoi astupa santul cu pamant si pleaca. Ei, problema apare atunci cand ploua si pamantul se lasa, creand un ditamai santuletul, in care daca nu esti pe faza iti poti rupe masina in doua. Si daca se mai pune si pietris care sa fie antrenat de roti si apoi aruncat prin parbrize si lunete putem spune ca treaba e rezolvata. Acuma pe Brailei s-a lucrat numai noaptea si s-a pus un petec de asfalt, oricum inaltat cativa centimetri ca sa stie lumea ca trece peste petic si ca acolo s-a lucrat (apropos, in Spania multe drumuri sunt pline de petice, chiar si autostrazile, insa nicaieri nu am simtit cum masina trece peste ele, parca era tot asfaltul pus dintr-o bucata, la noi si cand se toarna tot odata se simte ca si cand ai trece peste denivelari, nu inteleg cum vine treaba asta), problema este insa cand vii pe alte strazi, nu ma refer la aleile dintre blocuri, ci chiar la Prelungirea Cosbuc catre faleza, unde traficul e infernal si strada arata cumplit, plina de pietris si santuri. De ce? Uite d-aia, pentru ca se poate. Si uite asa mai schimbi o bucsa, un amortizor, un parbriz, mai echilibrezi o roata, Romania, land of choice, nu?!
marți, 10 noiembrie 2009
Vacanta la Gura Humorului
Cea mai tare vacanta... in facultate, cum sa nu, pe la 20 de ani, fara griji si fara bani.
Numai ce terminasem anul I de facultate, vacanta studenteasca, lunga si fara probleme, pe acasa prin Galati, cu niste prieteni fosti colegi de liceu, ca facand facultatea prin Bucuresti printre studenti din locurile alea faimoase unde se bat cuiele in harta, nu prea aveam cu cine sa ma cuplez.
Buun, vara lunga, noi pe acasa, buzunarele goale, ne tot framanatam creierii cum sa ne lipim la o iesire ieftina fara a ne trezi cu ursul peste noi in cort sau a sta pe la babe nebune in gazda (prietenii stiu de ce), dar caldura parca nu tinea cu noi ca nu ne trecea nicio idee viabila prin tartacute. Asta pana intr-o zi, cand Alex, o tipa cu idei nastrusnice isi pune neuronii toropiti in miscare, si descopera ca avea o matusa la Gura Humorului pe care nu o mai vizitase de ceva ani si care peste toate avea si o casuta cu cateva camere in plus. In fine, telefoane, lamurire, matusa e de acord sa ne primeasca moca.
Asa ca la 6 30 eu, Vali, Catalin, Alex si Teo, pe jumatate dormind pe noi, ne aflam pe peronul garii din Galati, asteptand sa plece acceleratul Galati-Cluj Napoca, pe ruta Iasi-Suceava (vorba cantecului cu Pishto "vine trenul din Galati, plin cu unguri spanzurati", parerea mea ca poate fi adevarat din moment ce ca sa ajungi la Cluj trebuie sa tai pe lung toata Moldova). Revin, pleaca trenul, fericire mare dar putina vreme ca vedeam pe geam cum carutele ne depaseau una dupa alta. Dupa o ora facusem doar vreo 20 km, ca se lucra la linie (pe Galati-Tecuci nu am prins in 20 de ani niciodata un moment in care sa nu se lucreze la linie, cred ca e un lait-motiv). Mai trece inca o ora si vreo jumatate si in sfarsit ajungem la Tecuci. Dupa asta a mers bine, in sensul ca am mai facut vreo 2 ore pana la Iasi, unde in gara aveam intalnire cu un prieten stabilit pe acolo, cu care nu ne mai vazusem de multa vreme. Intr-un final, dupa pranz ajungem si noi la Gura Humorului, dupa ce descoperim cu stupoare ca jumatate din mancarea luata ca pachet fusese uitata de subsemnatul in propriul frigider.
Acasa la matusa Alexandrei era foarte fain, in sensul ca eram cazati eu cu Vali intr-o camera, Catalin in camera de langa si fetele intr-o camera la mansarda, care spre deosebire de ale noastre avea televizor si cablu. Casa era oarecum pe versant, un aer foarte fain, de munte, avea si doi caini foarte prietenosi, Max si Teresa, si doua pisici nebune foc. Treaba a fost cand am inceput sa despachetam, ca eu imi intinsesem prosopul de fata pe un spatar de scaun si Catalin (care mai apoi avea sa descopere ca isi uitase prosoapele acasa) a crezut ca era al lui, si s-a sters cu el dupa ce a facut dus.Discutia de dupa:
-Hai, ma, nu te supara, ca l-am folosit doar o data, nu e murdar...
-Adica dupa ce te-ai sters cu el la fund sa ma sterg eu pe fata?!
Bineinteles ca primul loc unde am mers dupa ce am mancat de pranz a fost piata din apropiere, ca sa ne luam prosoape.
Cine nu stie cam cum e Gura Humorului trebuie sa precizez ca e un fel de Ianca fara avion, adica prea multe nu ai ce sa faci pe acolo, asa ca vreo 2-3 zile am fost pe la un complex turistic din zona, pe la Voronet (unde am facut niste poze foarte tari cu Vali purtand fusta pentru ca intrase cu pantaloni scurti), la muzeul lor de istorie si traditii populare (foarte bine realizat si foarte interesant), loc in care pe cativa ne-a lovit boala in sensul diareii si a starii de voma, nu stiu de la ce dar eu as banui niste afine mancate mai devreme, noroc de budele curate ale muzeului.
Dupa o zi de facut pipi prin fund si dat afara toata mancarea la 10 de secunde dupa ce terminam de inghitit, ne-am pus noi pe picioare si am zis ca o plimbare de cativa kilometri nu ar strica, motiv pentru care am luat-o la pas spre manastirea Humor (daca imi aduc bine aminte e la vreo 10 km de oras), pe o caldura inabusitoare. Nici nu ajungem bine la manastire ca cerul se intuneca cu niste nori negri, incep tunetele si fulgerele si da-i ploaie. Stam noi ce stam, poate s-o opri. Da' de unde. Ploua de rupea. Dupa vreo 2 ore se mai domoleste ploaia si reusim sa gasim un nene cu o masina care sa ne duca inapoi in oras, bineinteles contra cost, la tarif de "ori mergeti cu mine, ori stati aici pana maine sa va ploua".
Ploaie ca aia nu am vazut in viata mea, a plouat 4 zile in continuu, cu usoare domoliri din cand in cand, ocazie cu care puteam da fuga la un magazin apropiat (fuga la propriu, din cauza ploii care statea sa se inteteasca si din cauza unor caini din zona care abia asteptau vanat proapat) sa luam bere si paine. Si nu mai vorbesc de frig, ca deja dadusera drumul la centrala ca sa putem sta inauntru cat de cat mai subtirel imbracati. Jucam carti si table toata ziua, in casa, ca afara nu puteam iesi o data din cauza ca ne-ar fi udat ploaia si apoi pentru ca am fi ramas cu incaltarile de vara scufundati in noroiul format. Monotonia asta a fost sparta de faptul ca din cauza ploii abundente se busisera canalizarile si se infundase in proportie de 90% wc-ul din casa, motiv pentru care am fost nevoiti sa-l folosim cat mai putin, pentru treaba mica mergand pe ideea "la cat a plouat, ce mai contez si eu acolo".
In penultima zi a sederii noastre s-a oprit ploaia si a dat soarele. Foarte fain, cu singura exceptie ca noroiul inca ne impiedica sa ne facem de cap pe afara, insa pana a doua zi dimineata s-a mai uscat, motiv pentru care am decis in unanimitate sa mai stam o zi. Ce bucurie a fost pe capul gazdei imi imaginez. Totusi trebuia sa mai stam o zi ca sa ajungem si la Suceava. Ca sa ajungem acolo trebuia sa luam fie maxi taxi, care trecea din ora in ora si noi tocmai il scapaseram, fie o masina mica de la ciubucari, niste indivizi foarte dubiosi care faceau curse cu masinile proprii, asa ca am optat pentru cea de-a doua varianta, stand inghesuiti patru pe bancheta din spate de la o dacie condusa ca la raliu de urmasul lui Stefan cel Mare, de parca strazile din Moldova ar fi fost ale lui. La capat de drum, dupa parlamentari si faze de genul "oricum mergeai si cu patru, dar noi am fost cinci, si platim fiecare" am convins pa vajnicul moldovean sa ne duca pana la cetate. Suceava e un oras frumos, si dupa ce ne-am mai plimbat pe la Muzeul Satului Bucovinean, parca asa se numea, chiar langa cetate, prin cetate, pe la muzeul de istorie si pe la cateva biserici, hai sa mergem inapoi acasa. Acuma facusem noi un calcul ca mai ieftin ar fi fost cu trenul, dat fiind ca plateam redus, decat cu masina, asa ca nu mai stiu de unde am reusit sa facem rost de o harta si hai sa gasim gara. Cine stie Suceava, stie si ca gara e undeva la mama naibii, pe niste coclauri, departe de oras. In cautarea aventurii am pornit si noi pe jos, din ideea ca era vara si ziua lunga. Ne-am gasit. Dupa ce am mers cativa kilometri buni, de ne-au iesit ochii din cap, prin niste zone unde ne tineam mainile pe portofele (nu ca ar fi avut ceva prin ele, doar asa, din reflex), am ajuns la gara. Acolo am intalnit-o pe Andreea Marin in vremurile ei de glorie, in sensul ca nu aveam tren spre Gura Humorului decat foarte tarziu in noapte, ceea ce dat fiind ca nici casa gazdei noastre nu se afla prea aproape de gara ar fi insemant sa ne manance lupii si ursii pana acolo, plus ca si noi eram la fel de hamesiti ca si salbaticiunile. O luam noi inapoi, cu singura diferenta ca de data asta am luat un microbuz catre oras, nu am mai mers pe jos (apropo, era si la deal, asa ca nu aveam nicio sansa sa mai biruim drumul). Ajunsi inapoi in Suceava pe la apus am reusit sa gasim locul de unde plecau microbuzele spre Gura Humorului si chiar sa prindem unul care tocmai pleca si in care eram doar noi cinci si inca un nene. Nici nu apuca Vali sa se intrebe daca scoate profit avand in vedere cat de gol circula, ca microbuzul si ajunge in primul sat, unde se urca un tigan cu piranda si cu trei puradei, insotiti de nedespartitele sacose de rafie. Si cand zic tigan zic din ala clasic, rasa comuna, cu mustata, palarie, pantofi negri cu cioc si nespalat de la ultima inundatie. Unde nu incepe sa puta in masina de te usturau narile si curgeau ochii ca-n reclama aia cu sombrero de ceapa. Noroc de turela deschisa ca mai intra aer in spate si de soferul care se pregatea de decolare ca am ajuns repede si am putut trai sa apucam si ziua plecarii, cu lacrimi, suspine, beutura si spinari rupte de bagaje.
Cum am scris la inceput, nu a fost cea mai faina vacanta, ci vacanta cea mai tare, cu prieteni burlaci, aventuri, romanisme. Mi s-a parut cea mai potrivita aici. Sigur, puteam scrie despre strainataturi, ca ce frumos e pe acolo. Asta o stim toti cei care am reusit macar o data sa trecem hotarele tarii. Totusi, dupa mine, vacantele din studentie raman adevaratele vacante.
Acest articol participa la concursul organizat de visurat.ro si sponsorizat de Arsenal Park, tabara de vacanta
Numai ce terminasem anul I de facultate, vacanta studenteasca, lunga si fara probleme, pe acasa prin Galati, cu niste prieteni fosti colegi de liceu, ca facand facultatea prin Bucuresti printre studenti din locurile alea faimoase unde se bat cuiele in harta, nu prea aveam cu cine sa ma cuplez.
Buun, vara lunga, noi pe acasa, buzunarele goale, ne tot framanatam creierii cum sa ne lipim la o iesire ieftina fara a ne trezi cu ursul peste noi in cort sau a sta pe la babe nebune in gazda (prietenii stiu de ce), dar caldura parca nu tinea cu noi ca nu ne trecea nicio idee viabila prin tartacute. Asta pana intr-o zi, cand Alex, o tipa cu idei nastrusnice isi pune neuronii toropiti in miscare, si descopera ca avea o matusa la Gura Humorului pe care nu o mai vizitase de ceva ani si care peste toate avea si o casuta cu cateva camere in plus. In fine, telefoane, lamurire, matusa e de acord sa ne primeasca moca.
Asa ca la 6 30 eu, Vali, Catalin, Alex si Teo, pe jumatate dormind pe noi, ne aflam pe peronul garii din Galati, asteptand sa plece acceleratul Galati-Cluj Napoca, pe ruta Iasi-Suceava (vorba cantecului cu Pishto "vine trenul din Galati, plin cu unguri spanzurati", parerea mea ca poate fi adevarat din moment ce ca sa ajungi la Cluj trebuie sa tai pe lung toata Moldova). Revin, pleaca trenul, fericire mare dar putina vreme ca vedeam pe geam cum carutele ne depaseau una dupa alta. Dupa o ora facusem doar vreo 20 km, ca se lucra la linie (pe Galati-Tecuci nu am prins in 20 de ani niciodata un moment in care sa nu se lucreze la linie, cred ca e un lait-motiv). Mai trece inca o ora si vreo jumatate si in sfarsit ajungem la Tecuci. Dupa asta a mers bine, in sensul ca am mai facut vreo 2 ore pana la Iasi, unde in gara aveam intalnire cu un prieten stabilit pe acolo, cu care nu ne mai vazusem de multa vreme. Intr-un final, dupa pranz ajungem si noi la Gura Humorului, dupa ce descoperim cu stupoare ca jumatate din mancarea luata ca pachet fusese uitata de subsemnatul in propriul frigider.
Acasa la matusa Alexandrei era foarte fain, in sensul ca eram cazati eu cu Vali intr-o camera, Catalin in camera de langa si fetele intr-o camera la mansarda, care spre deosebire de ale noastre avea televizor si cablu. Casa era oarecum pe versant, un aer foarte fain, de munte, avea si doi caini foarte prietenosi, Max si Teresa, si doua pisici nebune foc. Treaba a fost cand am inceput sa despachetam, ca eu imi intinsesem prosopul de fata pe un spatar de scaun si Catalin (care mai apoi avea sa descopere ca isi uitase prosoapele acasa) a crezut ca era al lui, si s-a sters cu el dupa ce a facut dus.Discutia de dupa:
-Hai, ma, nu te supara, ca l-am folosit doar o data, nu e murdar...
-Adica dupa ce te-ai sters cu el la fund sa ma sterg eu pe fata?!
Bineinteles ca primul loc unde am mers dupa ce am mancat de pranz a fost piata din apropiere, ca sa ne luam prosoape.
Cine nu stie cam cum e Gura Humorului trebuie sa precizez ca e un fel de Ianca fara avion, adica prea multe nu ai ce sa faci pe acolo, asa ca vreo 2-3 zile am fost pe la un complex turistic din zona, pe la Voronet (unde am facut niste poze foarte tari cu Vali purtand fusta pentru ca intrase cu pantaloni scurti), la muzeul lor de istorie si traditii populare (foarte bine realizat si foarte interesant), loc in care pe cativa ne-a lovit boala in sensul diareii si a starii de voma, nu stiu de la ce dar eu as banui niste afine mancate mai devreme, noroc de budele curate ale muzeului.
Dupa o zi de facut pipi prin fund si dat afara toata mancarea la 10 de secunde dupa ce terminam de inghitit, ne-am pus noi pe picioare si am zis ca o plimbare de cativa kilometri nu ar strica, motiv pentru care am luat-o la pas spre manastirea Humor (daca imi aduc bine aminte e la vreo 10 km de oras), pe o caldura inabusitoare. Nici nu ajungem bine la manastire ca cerul se intuneca cu niste nori negri, incep tunetele si fulgerele si da-i ploaie. Stam noi ce stam, poate s-o opri. Da' de unde. Ploua de rupea. Dupa vreo 2 ore se mai domoleste ploaia si reusim sa gasim un nene cu o masina care sa ne duca inapoi in oras, bineinteles contra cost, la tarif de "ori mergeti cu mine, ori stati aici pana maine sa va ploua".
Ploaie ca aia nu am vazut in viata mea, a plouat 4 zile in continuu, cu usoare domoliri din cand in cand, ocazie cu care puteam da fuga la un magazin apropiat (fuga la propriu, din cauza ploii care statea sa se inteteasca si din cauza unor caini din zona care abia asteptau vanat proapat) sa luam bere si paine. Si nu mai vorbesc de frig, ca deja dadusera drumul la centrala ca sa putem sta inauntru cat de cat mai subtirel imbracati. Jucam carti si table toata ziua, in casa, ca afara nu puteam iesi o data din cauza ca ne-ar fi udat ploaia si apoi pentru ca am fi ramas cu incaltarile de vara scufundati in noroiul format. Monotonia asta a fost sparta de faptul ca din cauza ploii abundente se busisera canalizarile si se infundase in proportie de 90% wc-ul din casa, motiv pentru care am fost nevoiti sa-l folosim cat mai putin, pentru treaba mica mergand pe ideea "la cat a plouat, ce mai contez si eu acolo".
In penultima zi a sederii noastre s-a oprit ploaia si a dat soarele. Foarte fain, cu singura exceptie ca noroiul inca ne impiedica sa ne facem de cap pe afara, insa pana a doua zi dimineata s-a mai uscat, motiv pentru care am decis in unanimitate sa mai stam o zi. Ce bucurie a fost pe capul gazdei imi imaginez. Totusi trebuia sa mai stam o zi ca sa ajungem si la Suceava. Ca sa ajungem acolo trebuia sa luam fie maxi taxi, care trecea din ora in ora si noi tocmai il scapaseram, fie o masina mica de la ciubucari, niste indivizi foarte dubiosi care faceau curse cu masinile proprii, asa ca am optat pentru cea de-a doua varianta, stand inghesuiti patru pe bancheta din spate de la o dacie condusa ca la raliu de urmasul lui Stefan cel Mare, de parca strazile din Moldova ar fi fost ale lui. La capat de drum, dupa parlamentari si faze de genul "oricum mergeai si cu patru, dar noi am fost cinci, si platim fiecare" am convins pa vajnicul moldovean sa ne duca pana la cetate. Suceava e un oras frumos, si dupa ce ne-am mai plimbat pe la Muzeul Satului Bucovinean, parca asa se numea, chiar langa cetate, prin cetate, pe la muzeul de istorie si pe la cateva biserici, hai sa mergem inapoi acasa. Acuma facusem noi un calcul ca mai ieftin ar fi fost cu trenul, dat fiind ca plateam redus, decat cu masina, asa ca nu mai stiu de unde am reusit sa facem rost de o harta si hai sa gasim gara. Cine stie Suceava, stie si ca gara e undeva la mama naibii, pe niste coclauri, departe de oras. In cautarea aventurii am pornit si noi pe jos, din ideea ca era vara si ziua lunga. Ne-am gasit. Dupa ce am mers cativa kilometri buni, de ne-au iesit ochii din cap, prin niste zone unde ne tineam mainile pe portofele (nu ca ar fi avut ceva prin ele, doar asa, din reflex), am ajuns la gara. Acolo am intalnit-o pe Andreea Marin in vremurile ei de glorie, in sensul ca nu aveam tren spre Gura Humorului decat foarte tarziu in noapte, ceea ce dat fiind ca nici casa gazdei noastre nu se afla prea aproape de gara ar fi insemant sa ne manance lupii si ursii pana acolo, plus ca si noi eram la fel de hamesiti ca si salbaticiunile. O luam noi inapoi, cu singura diferenta ca de data asta am luat un microbuz catre oras, nu am mai mers pe jos (apropo, era si la deal, asa ca nu aveam nicio sansa sa mai biruim drumul). Ajunsi inapoi in Suceava pe la apus am reusit sa gasim locul de unde plecau microbuzele spre Gura Humorului si chiar sa prindem unul care tocmai pleca si in care eram doar noi cinci si inca un nene. Nici nu apuca Vali sa se intrebe daca scoate profit avand in vedere cat de gol circula, ca microbuzul si ajunge in primul sat, unde se urca un tigan cu piranda si cu trei puradei, insotiti de nedespartitele sacose de rafie. Si cand zic tigan zic din ala clasic, rasa comuna, cu mustata, palarie, pantofi negri cu cioc si nespalat de la ultima inundatie. Unde nu incepe sa puta in masina de te usturau narile si curgeau ochii ca-n reclama aia cu sombrero de ceapa. Noroc de turela deschisa ca mai intra aer in spate si de soferul care se pregatea de decolare ca am ajuns repede si am putut trai sa apucam si ziua plecarii, cu lacrimi, suspine, beutura si spinari rupte de bagaje.
Cum am scris la inceput, nu a fost cea mai faina vacanta, ci vacanta cea mai tare, cu prieteni burlaci, aventuri, romanisme. Mi s-a parut cea mai potrivita aici. Sigur, puteam scrie despre strainataturi, ca ce frumos e pe acolo. Asta o stim toti cei care am reusit macar o data sa trecem hotarele tarii. Totusi, dupa mine, vacantele din studentie raman adevaratele vacante.
Acest articol participa la concursul organizat de visurat.ro si sponsorizat de Arsenal Park, tabara de vacanta
Taxe si impozite
In luna aprilie anul asta mi-am luat o masina. Bineinteles ca intr-o tara cu salarii si strazi de mana a doua am luat-o si pe ea tot la mana a doua. Si ca orice sofer constiincios, trebuie sa platesc impozit la primarie pentru ea. Bun, azi am fost la ghiseele unde se incaseaza banii astia. O tanti cu o masca chirurgicala atarnand de gat bate de zor ceva la calculator. O intreb daca pot plati la ea. Imi zice ca da, dar mai trebuie sa astept (pe banii mei, normal). Chitesc eu un ghiseu unde un nene tocmai pleca si nu mai ramanea nimeni dupa el. Tzup acolo, unde dau de o alta tanti cu masca chirurgicala atarnand la gat. Asta mai amabila, ma serveste. Problema mea era ca tipul de la care am cumparat masina deja platise impozitul pana la sfarsitul anului inca din primavara, asa ca eu vroiam civilizat sa o conving pe tanti ca nu mai trebuie sa platesc si eu, inca o data, impozitul auto, deoarece banii pentru masina in cauza deja intrasera in bugetul local, pana la urma impozitul merge cu masina, nu cu persoana care o detine, nu? Si daca o masina se vinde de 10 ori intr-un an, de ce sa se plateasca acelasi impozit de 10 ori? Nu. In birocratia imputita care ne caracterizeaza, tanti imi explica demontandu-mi apararea sustinuta de chitante si contract ca nu conteaza, vanzatorul poate sa vina sa-si ceara banii inapoi pentru perioada ramasa din an dupa vanzare, adica eu platesc, dupa care el vine si face o cerere, asteapta sa i se aprobe, dupa aia vine iar sa ia 30 de lei. Logic, nu? Dar legal este. Cum individul, la valoarea lui, nu isi va pierde timpul si nervii cu asa ceva, banii vor ramane in bugetul local fara drept. Stiu, nu e o suma cine stie ce. Totusi de la multi se aduna niste sume uriase, care nu ar trebui sa se adune pentru ca nu e drept sa platesti aceeasi taxa de doua ori, si sa fii nevoit s-o lasi asa pentru simplul fapt ca aparatul birocratic te pune pe multe drumuri atunci cand vine vorba sa-ti dea niste bani care, de altfel, ti se cuvin.
Asa ca, tataie, data viitoare cand iti mai vin idei tropicale, lasa-i incolo de palmieri, gandeste-te ce sunt doi fraieri si multi altii asemenea lor, care au platit de doua ori un impozit pe masina. Macar fa-le strazi sa aiba pe unde sa mearga, asa, din oblgatie morala.
Asa ca, tataie, data viitoare cand iti mai vin idei tropicale, lasa-i incolo de palmieri, gandeste-te ce sunt doi fraieri si multi altii asemenea lor, care au platit de doua ori un impozit pe masina. Macar fa-le strazi sa aiba pe unde sa mearga, asa, din oblgatie morala.
miercuri, 9 septembrie 2009
Despre dragostea de mama la tigani
Azi dupa ce am scapat in sfarsit de la munca ma duc cu o colega la o bere la terasa de la VIP in Tiglina, ca sa ma puna in tema cu chestiile petrecute la job cat eu am fost plecat in concediu in Spania. Toate bune si frumoase, asteptam comanda, cand apare un puradel cred ca la vreo 3 ani, ca abia stia sa vorbeasca, ne bangheste din prima ca am fi oameni cu suflet mare (nici chiar asa, dar imi place sa ma mint singur), vine la noi la masa, se agata cu manutele de un scaun care era liber si incepe recitalul "imi dati si mie un ban!... un ban....imi dati?... imi dati? etc." In timp ce ne privea cu niste ochi mari si caprui noi tot ii ziceam ca nu avem bani, ca nu-i dam, sa ne lase in pace (in general nu incurajez cersetoria si nu dau bani pe gratis, asa ca nici unui puradel simpatic nu mi-am calcat pe inima sa-i dau, ca se invata asa parazit). Colega intra in vorba cu el si incepe sa il intrebe cum il cheama, unde e ma-sa, daca ea l-a trimis sa ceara bani si astfel aflam cum se numeste jegoasa de 16-17 ani care il nascuse si ca il trimite la cerut bani. Cum colega nu a mai putut indura rugamintile puradelului, i-a dat 50 de bani si el a plecat la ma-sa, care il astepta dupa colt in fata la florarie.
Acum vine partea interesanta, ca jigodia il ia la bataie. Nu stiu de ce, probabil pentru ca a venit doar cu asa putini bani. Dupa ce si-o ia destul de serios, puradelul se intoarce la terasa si vine iar la noi, incepand acelasi recital penibil ca mai inainte. Adica i-am dat niste bani, acuma vroia iar. Am cerut nota ca oricum terminaseram de consumat si trebuia sa plecam, asa ca am ignorat aria sonora cantata de puradel.
Acuma stau si ma gandesc la discriminatii astia, cum isi cresc copiii. In primul rand jigodia de ma-sa nu avea mai mult de 16-17 ani. Scazand varsta puradelului aflam ca pe la 13-14 ani ma-sa deja l-a produs, ceea ce inseamna ca la 12-13 ani deja calarea bine puli desi nu avea ce manca. Asta inseamna educatia tiganeasca. Acuma ea isi educa copilul cam cum educi un caine, il bati daca nu presteaza eficient activitatea comandata, adica sa faca bani prin stimularea milei oamenilor. Ce va ajunge acest copil, ma intreb acum... desigur ca nu va ajunge un savant eminent sau mai stiu eu ce om de succes, ci va ajunge in puscariile deja pline de cei ca el din Romania sau din afara, fiind condamnat din primii ani de viata, de cand in loc sa zica "mama" el a invatat sa zica"imi dati" si "bani" de la cea care i-a dat viata si ar trebui sa il protejeze.
Ca o concluzie, ma intreb cine e mai criminal, noi cei care nu suportam rasa lor de indieni, dar care incercam sa ii toleram in speranta ca se vor civiliza si ei intr-un sfarsit si nu vor mai trai ca animalele, ori o femeie care face copii numai pentru a-i exploata si a-si asigura traiul distrugandu-le lor vietile. Ce e mai rau, sa controlezi, ca stat, inmultirea lor, sau sa-i lasi sa-si bata joc de copii nevinovati, care inevitabil vor ajunge si ei pleava societatii, afectand si pe ceilalti, victime ale faptelor lor antisociale? Aici cred ca Madonna e cea mai indreptatita sa raspunda.
Acum vine partea interesanta, ca jigodia il ia la bataie. Nu stiu de ce, probabil pentru ca a venit doar cu asa putini bani. Dupa ce si-o ia destul de serios, puradelul se intoarce la terasa si vine iar la noi, incepand acelasi recital penibil ca mai inainte. Adica i-am dat niste bani, acuma vroia iar. Am cerut nota ca oricum terminaseram de consumat si trebuia sa plecam, asa ca am ignorat aria sonora cantata de puradel.
Acuma stau si ma gandesc la discriminatii astia, cum isi cresc copiii. In primul rand jigodia de ma-sa nu avea mai mult de 16-17 ani. Scazand varsta puradelului aflam ca pe la 13-14 ani ma-sa deja l-a produs, ceea ce inseamna ca la 12-13 ani deja calarea bine puli desi nu avea ce manca. Asta inseamna educatia tiganeasca. Acuma ea isi educa copilul cam cum educi un caine, il bati daca nu presteaza eficient activitatea comandata, adica sa faca bani prin stimularea milei oamenilor. Ce va ajunge acest copil, ma intreb acum... desigur ca nu va ajunge un savant eminent sau mai stiu eu ce om de succes, ci va ajunge in puscariile deja pline de cei ca el din Romania sau din afara, fiind condamnat din primii ani de viata, de cand in loc sa zica "mama" el a invatat sa zica"imi dati" si "bani" de la cea care i-a dat viata si ar trebui sa il protejeze.
Ca o concluzie, ma intreb cine e mai criminal, noi cei care nu suportam rasa lor de indieni, dar care incercam sa ii toleram in speranta ca se vor civiliza si ei intr-un sfarsit si nu vor mai trai ca animalele, ori o femeie care face copii numai pentru a-i exploata si a-si asigura traiul distrugandu-le lor vietile. Ce e mai rau, sa controlezi, ca stat, inmultirea lor, sau sa-i lasi sa-si bata joc de copii nevinovati, care inevitabil vor ajunge si ei pleava societatii, afectand si pe ceilalti, victime ale faptelor lor antisociale? Aici cred ca Madonna e cea mai indreptatita sa raspunda.
luni, 7 septembrie 2009
sâmbătă, 5 septembrie 2009
Sfat auto
Ok, am revenit dupa o lunga pauza... ma bad
Ce mi-a venit acum in minte dupa ce am urmarit cateva ore pe astraclub sfaturi de la mai vechii posesori de astra, este sa povestesc cateva intamplari din vremea cand mi-am innebunit cunoscutii cu teribilele mele cautari pentru o masina second hand, intamplari poate hazlii la anumite momente, insa cu un potential final deloc placut.
Cum spuneam, prin iarna aveam 5000 de coco si nevoie neaparata de masina. Cum sunt afon 100% in domeniul auto, singurele masini conduse pana atunci fiind ale prietenilor sau de pe la serviciu, am apelat la un coleg de munca si prieten bun, care avea niste relatii in interiorul pietei si se lauda cu niste cunostinte de mecanica. Satul de plimbari prin targuri si de masini "facute" pe fata de catre cetateni tuciurii cu burti si lanturi grele da haur stilul "hai, frate, ca nu mai gasesti asa ceva, ti-o las ieftin ca-mi trebuie bani pe criza asta, sa moara mama daca te mint!", zic eu in mintea mea proasta ca daca prietenul asta al meu de la job zice ca are el un prieten care se ocupa de adus masini si este cinstit, vorba lui "doar nu ne trage noua teapa, ca vede el!..." am garantii destule sa merg pe mana lui si sa nu ma arunc la un Logan de 8000 de euro (ca sa am cat de cat comfort si putere, nu de altceva, ca oricum Loganl nu face banii astia)
Ok, zis si facut, il sunam pe samsar, ma intalnesc cu el seara, impresii bune, baiat finut, curat, cultivat, ii zic ca vreau ceva la 5-6000 nu foarte vechi, eventual o astra sau un golf 4 scurt (asta era atunci fantezia mea, mi se parea masina perfecta), asta zice ca-mi gaseste, ca ma suna el, etc, toate bune si frumoase si mai ales "pentru ca esti prieten cu Costel nu-ti adaug nimic la pret", sa cad din picioare nu altceva.
Peste nu foarte mult timp ma suna ca mi-a gasit o Cordoba, vine cu masina, o vad, faina, nu parea foarte rulata, interiorul in schimb era cam varza (in genul interioarelor masinilor celor care au copii mici, cu pete de nu vrei sa-ti imaginezi cam ce-ar fi, julituri, tot tacamul) In fine, 5500 de euro, omul zice ca nu negociaza, dar ca ma intelege cu banii si e ok sa-i dau in transe. Ma sucesc eu, ma invartesc, mai vorbesc cu posesori de Seat, intru pe net, pe forumuri, nebunie mare ca pe seara trebuia sa-i dau raspunsul daca o iau sau nu. Concluzia fara echivoc ca e prea scumpa, un motor mult prea mic si slab si dotari putine. Refuz.
Acuma vine partea interesanta. Nu trec nici doua saptamani si apare cu un golf 4 scurt, albastru royal, full (avea jenti aliaj, clima, bc si scaune incalzite, ceea ce pentu 2001 sunt raritati). Pe benzina, ce mai, exact masina visurilor mele , nici nu mai stau pe ganduri. Teste seara, liniute, pun mai multi preiteni sa-i dea in gura cat pot, toata lumea incantata. Unde mai pui ca masina era a unui batranel, luata din Romania, deci scapam si de taxa, cu putini kilometri (vreo 65000, nu mai stiu exact), carte service, tinuta in garaj, impecabila. Aicea vine dialogul fantastic:
-Cam veche dar arata bine. Cat?
-6000.
-Mult, in targ ar fi 5000-5500 negociabil.
-Abia a iesit din rodaj, e ca noua, are si unditele in spate, ca nu a mai avut timp sa le scoata cand mi-a dat-o. Oricum vroia 6500 da' am zis sa fie pret rotund.
In fine, iar telefoane, discutii cu alti poseosri de golf, scump, dom'le, scump, dincolo era mai ieftin, dar daca are kilometri putini si e ingrijita...
Facem targul in final, scot banii de la banca, omul aduce masina la mine la munca, imi da cheile si actele, ca sa o verific, urmand ca in final sa-l sun sa ne gasim si sa facem actele iar eu sa-i dau banii. Iar liniute, masina se comporta ireprosabil, in caietul de service avea ultima revizie la Scorpion in Focsani in decembrie 2007 la vreo 50000km, deci vreo 65000 din bord pareau plauzibili. Totusi ma gandesc eu sa mai dau un ban si sa o testez, ca sa nu ma trezesc plangand ca am aruncat 6000 de euro pe o rabla, asa ca o duc la un meserias pe care il stiam ca se pricepe. Acuma surpriza! Meseriasul stramba din nas de cum o vede. O pune pe tester si vede ca i-au fost resetate ceasurile de bord. Pe langa asta imi arata ca vopseaua capotei era coapta de soare (la ochiul lui de expert si-a dat seama imediat, ca eu m-am uitat la ea mult si bine dar degeaba), asa ca varianta garajului cam pica, iar la motor dupa spusele lui parea sa aiba cel putin 150000 si cureaua de transmisie varza, masina meritand cel mult 5000 de coco. Sun samsarul si ii zic sa ne gasim. Asta vine ca teleportat, crezand ca ii dau banii. Ii expun probelemele cat de calm se poate si ii explic ca mai mult de 5000 de euro nu dau pe ea. Ei, si acum vine partea interesanta, in loc sa se scuze sau sa mai lase la pret cum ar fi normal, devine agresiv. Ca numai de asta nu mai vreau eu sa o cumpar?! Ca nu are nimic daca are kilometrii dati inapoi, ca tot aia e, ca oricum cureaua de distributie trebuie schimbata la orice achizitie de masini sh, ca ce pretentii pot sa am, doar nu e masina noua, mai mai sa ma inghita, nu altceva. Asa ca i-am explicat ca fiind criza preturile au scazut. Avantaj eu. Ca sunt banii mei si fac ce vreau cu ei. Avantaj eu. Ca singurul motiv pentru care ii dadeam 6000 erau kilometrii putini. El ca nu lasa din pret, ca nu sunt serios, chestii din astea, asa ca ne-am despartit in cele mai bune conditii si nu am mai auzit nimic de la el de atunci incoace.
Nu trece mult timp si un alt coleg vine cu o oferta bomba "frate, am un prieten care se ocupa de masini si nevasta doctorului cutare i-a dat sa-i vanda hyunday-ul, ieftin, masina intretinuta, garaj, kilometri putini, alea alea..." Sunam omul, vine cu masina, numai ca din accent se transformase in kia picanta si din sotia doctorului X devenise preoteasa Y, nu mai spun ce fata de om cinstit avea samsarul asta. Masina nu mi-a placut din prima clipa, totusi am intrebat
-Cat?
Se uita la mine, se uita ma masina, se uita la colegul meu, se mai uita o data la mine si zice:
-5500.
-Mult. 4500.
-Nu negociez. Mai ieftin de atat nu se poate. Gandeste-te ca astea sunt masinile viitorului, mici, consum mic, bla bla...
-Bine, te sun eu.
Mai trebuie spus ca nu l-am mai sunat?!...
In concluzie, sfatul meu ca sa nu va treziti tepuiti mai ceva ca acum 500 de ani, pe vremea lui Vlad cu acelasi nume, daca vreti o masina, acuma ca e criza si preturile sunt mici, luati masina noua. Daca nu va permiteti una noua, nu luati de la samsari, chiar daca sunt cei mai buni prieteni ai celui mai bun prieten de-al vostru cu care ati mancat din aceeasi farfurie, banu-i ochiul dracului si in situatii din astea nu mai exista prieteni. Baietii astia nu au scrupule si umbla la masini, au limba aspra si vrajeala in sange si nici nu negociaza. Si ce e mai grav, nici nu mai raspund dupa ce le dai banii, cum a patit un prieten de-al meu caruia i-a cazut turbina dupa nici 100 km, si i s-a zis pe un ton foarte nonsalant "Ce vina am eu ca ala a umblat la ea? Eu doar am vandut-o, nu aveam de unde sa stiu ca are probleme, da-l pe fostul proprietar in judecata". Daca vreti masini bune duceti-va in Germania si verificati-le la sange inainte de a da banii, cu un mecanic de incredere. Iar daca masina chipurile a fost a unui batranel care o folosea doar sa se duca la pescuit cu ea, ori a unei bunicute care iesea din casa doar la biserica si la cumparaturi, ori a nevestei doctorului cutare sau a preotului ori inginerului cutare, renuntati la masina ca miroase a teapa de la inceput.
Sau daca nu, luati Logan, mama ma-sii, doar masina noua, chiar si romaneasca, e sfanta, nu?
Ps: Nu fac apologia Loganului. Am ajuns in sant dupa o curba cu 40/h cand i-a fugit fundul.
Ce mi-a venit acum in minte dupa ce am urmarit cateva ore pe astraclub sfaturi de la mai vechii posesori de astra, este sa povestesc cateva intamplari din vremea cand mi-am innebunit cunoscutii cu teribilele mele cautari pentru o masina second hand, intamplari poate hazlii la anumite momente, insa cu un potential final deloc placut.
Cum spuneam, prin iarna aveam 5000 de coco si nevoie neaparata de masina. Cum sunt afon 100% in domeniul auto, singurele masini conduse pana atunci fiind ale prietenilor sau de pe la serviciu, am apelat la un coleg de munca si prieten bun, care avea niste relatii in interiorul pietei si se lauda cu niste cunostinte de mecanica. Satul de plimbari prin targuri si de masini "facute" pe fata de catre cetateni tuciurii cu burti si lanturi grele da haur stilul "hai, frate, ca nu mai gasesti asa ceva, ti-o las ieftin ca-mi trebuie bani pe criza asta, sa moara mama daca te mint!", zic eu in mintea mea proasta ca daca prietenul asta al meu de la job zice ca are el un prieten care se ocupa de adus masini si este cinstit, vorba lui "doar nu ne trage noua teapa, ca vede el!..." am garantii destule sa merg pe mana lui si sa nu ma arunc la un Logan de 8000 de euro (ca sa am cat de cat comfort si putere, nu de altceva, ca oricum Loganl nu face banii astia)
Ok, zis si facut, il sunam pe samsar, ma intalnesc cu el seara, impresii bune, baiat finut, curat, cultivat, ii zic ca vreau ceva la 5-6000 nu foarte vechi, eventual o astra sau un golf 4 scurt (asta era atunci fantezia mea, mi se parea masina perfecta), asta zice ca-mi gaseste, ca ma suna el, etc, toate bune si frumoase si mai ales "pentru ca esti prieten cu Costel nu-ti adaug nimic la pret", sa cad din picioare nu altceva.
Peste nu foarte mult timp ma suna ca mi-a gasit o Cordoba, vine cu masina, o vad, faina, nu parea foarte rulata, interiorul in schimb era cam varza (in genul interioarelor masinilor celor care au copii mici, cu pete de nu vrei sa-ti imaginezi cam ce-ar fi, julituri, tot tacamul) In fine, 5500 de euro, omul zice ca nu negociaza, dar ca ma intelege cu banii si e ok sa-i dau in transe. Ma sucesc eu, ma invartesc, mai vorbesc cu posesori de Seat, intru pe net, pe forumuri, nebunie mare ca pe seara trebuia sa-i dau raspunsul daca o iau sau nu. Concluzia fara echivoc ca e prea scumpa, un motor mult prea mic si slab si dotari putine. Refuz.
Acuma vine partea interesanta. Nu trec nici doua saptamani si apare cu un golf 4 scurt, albastru royal, full (avea jenti aliaj, clima, bc si scaune incalzite, ceea ce pentu 2001 sunt raritati). Pe benzina, ce mai, exact masina visurilor mele , nici nu mai stau pe ganduri. Teste seara, liniute, pun mai multi preiteni sa-i dea in gura cat pot, toata lumea incantata. Unde mai pui ca masina era a unui batranel, luata din Romania, deci scapam si de taxa, cu putini kilometri (vreo 65000, nu mai stiu exact), carte service, tinuta in garaj, impecabila. Aicea vine dialogul fantastic:
-Cam veche dar arata bine. Cat?
-6000.
-Mult, in targ ar fi 5000-5500 negociabil.
-Abia a iesit din rodaj, e ca noua, are si unditele in spate, ca nu a mai avut timp sa le scoata cand mi-a dat-o. Oricum vroia 6500 da' am zis sa fie pret rotund.
In fine, iar telefoane, discutii cu alti poseosri de golf, scump, dom'le, scump, dincolo era mai ieftin, dar daca are kilometri putini si e ingrijita...
Facem targul in final, scot banii de la banca, omul aduce masina la mine la munca, imi da cheile si actele, ca sa o verific, urmand ca in final sa-l sun sa ne gasim si sa facem actele iar eu sa-i dau banii. Iar liniute, masina se comporta ireprosabil, in caietul de service avea ultima revizie la Scorpion in Focsani in decembrie 2007 la vreo 50000km, deci vreo 65000 din bord pareau plauzibili. Totusi ma gandesc eu sa mai dau un ban si sa o testez, ca sa nu ma trezesc plangand ca am aruncat 6000 de euro pe o rabla, asa ca o duc la un meserias pe care il stiam ca se pricepe. Acuma surpriza! Meseriasul stramba din nas de cum o vede. O pune pe tester si vede ca i-au fost resetate ceasurile de bord. Pe langa asta imi arata ca vopseaua capotei era coapta de soare (la ochiul lui de expert si-a dat seama imediat, ca eu m-am uitat la ea mult si bine dar degeaba), asa ca varianta garajului cam pica, iar la motor dupa spusele lui parea sa aiba cel putin 150000 si cureaua de transmisie varza, masina meritand cel mult 5000 de coco. Sun samsarul si ii zic sa ne gasim. Asta vine ca teleportat, crezand ca ii dau banii. Ii expun probelemele cat de calm se poate si ii explic ca mai mult de 5000 de euro nu dau pe ea. Ei, si acum vine partea interesanta, in loc sa se scuze sau sa mai lase la pret cum ar fi normal, devine agresiv. Ca numai de asta nu mai vreau eu sa o cumpar?! Ca nu are nimic daca are kilometrii dati inapoi, ca tot aia e, ca oricum cureaua de distributie trebuie schimbata la orice achizitie de masini sh, ca ce pretentii pot sa am, doar nu e masina noua, mai mai sa ma inghita, nu altceva. Asa ca i-am explicat ca fiind criza preturile au scazut. Avantaj eu. Ca sunt banii mei si fac ce vreau cu ei. Avantaj eu. Ca singurul motiv pentru care ii dadeam 6000 erau kilometrii putini. El ca nu lasa din pret, ca nu sunt serios, chestii din astea, asa ca ne-am despartit in cele mai bune conditii si nu am mai auzit nimic de la el de atunci incoace.
Nu trece mult timp si un alt coleg vine cu o oferta bomba "frate, am un prieten care se ocupa de masini si nevasta doctorului cutare i-a dat sa-i vanda hyunday-ul, ieftin, masina intretinuta, garaj, kilometri putini, alea alea..." Sunam omul, vine cu masina, numai ca din accent se transformase in kia picanta si din sotia doctorului X devenise preoteasa Y, nu mai spun ce fata de om cinstit avea samsarul asta. Masina nu mi-a placut din prima clipa, totusi am intrebat
-Cat?
Se uita la mine, se uita ma masina, se uita la colegul meu, se mai uita o data la mine si zice:
-5500.
-Mult. 4500.
-Nu negociez. Mai ieftin de atat nu se poate. Gandeste-te ca astea sunt masinile viitorului, mici, consum mic, bla bla...
-Bine, te sun eu.
Mai trebuie spus ca nu l-am mai sunat?!...
In concluzie, sfatul meu ca sa nu va treziti tepuiti mai ceva ca acum 500 de ani, pe vremea lui Vlad cu acelasi nume, daca vreti o masina, acuma ca e criza si preturile sunt mici, luati masina noua. Daca nu va permiteti una noua, nu luati de la samsari, chiar daca sunt cei mai buni prieteni ai celui mai bun prieten de-al vostru cu care ati mancat din aceeasi farfurie, banu-i ochiul dracului si in situatii din astea nu mai exista prieteni. Baietii astia nu au scrupule si umbla la masini, au limba aspra si vrajeala in sange si nici nu negociaza. Si ce e mai grav, nici nu mai raspund dupa ce le dai banii, cum a patit un prieten de-al meu caruia i-a cazut turbina dupa nici 100 km, si i s-a zis pe un ton foarte nonsalant "Ce vina am eu ca ala a umblat la ea? Eu doar am vandut-o, nu aveam de unde sa stiu ca are probleme, da-l pe fostul proprietar in judecata". Daca vreti masini bune duceti-va in Germania si verificati-le la sange inainte de a da banii, cu un mecanic de incredere. Iar daca masina chipurile a fost a unui batranel care o folosea doar sa se duca la pescuit cu ea, ori a unei bunicute care iesea din casa doar la biserica si la cumparaturi, ori a nevestei doctorului cutare sau a preotului ori inginerului cutare, renuntati la masina ca miroase a teapa de la inceput.
Sau daca nu, luati Logan, mama ma-sii, doar masina noua, chiar si romaneasca, e sfanta, nu?
Ps: Nu fac apologia Loganului. Am ajuns in sant dupa o curba cu 40/h cand i-a fugit fundul.
joi, 26 martie 2009
Criza mamii lor de nesimtiti
Ce ma agaseaza tare mult cand ascult la radio in timp ce ma prefac a munci la serviciu este ca din trei in trei cuvint se mentioneaza criza economica la nivel global care ne va inghite pe toti si va aduce cu ea sfarsitul lumii. Si daca omul de rand aude in mod repetat chestia asta, i se fixeaza in subconstient si se pregateste sa moara, cel putin din punct de vedere economic. Acuma stau si ma gandesc cine ar avea interes sa se intample asa ceva.
In fine, hai sa o lamurim care e treaba cu criza in Romania si de ce derularea evenimentelor a dat apa la moara patronilor si guvernantilor nostri in a ne jecmani intr-un mod mult mai barbar ca pana acum. Pentru cine inca nu stie (in ce gaura v-ati ascuns in ultima jumatate de an?!...), criza a pornit de la caderea pietei imobiliare americane, in toamna lui 2008. Adica niste baieti destepti au prabusit un intreg sistem in care ajunsesera sa investeasca si alte state din afara SUA (vezi cazul Islandei). Cum au prabusit sistemul? Pai destul de simplu daca ai bani multi. Bancile americane puteau da credite intr-o veselie, cu mult peste rezerva lor efectiva de bani. Creditele fiind date cu o mare larghete, preturile la case au explodat odata cu cererea, ajungand sa reflecte de multe ori valoarea lor reala. Si cum la ei nu e ca la noi sa trebuiasca sa girezi si cu casa parintilor si a vecinilor pentru a obtine un imprumut, deodata bancile s-au trezit ca au ajuns la limita permisa de creditare, ca oamenii nu mai pot sa dea banii inapoi si nici refinantare nu pot face din cauza atingerii pragului maxim de creditare. Asa ca bancile au devenit peste noapte proprietari peste case, terenuri si autoturisme ale caror preturi erau in cadere libera, cum e si normal intr-o tara civilizata cu o piata flexibila in care oferta s-a umflat intr-o perioada foarte scurta. Asa ca a pornit foamea de bani pentru ca bancile sa poata da iar credite si sa faca profit. Cine a avut interese in prabusirea pietei americane si care au fost interesele alea nu cunosc si nici nu imi bat capul.
Ajungem in Romania, unde treburile au stat intotdeauna pe dos. Aici niste baieti destepti si foarte cinstiti, alesi de popor, au considerat potrivit a vinde pachetele majoritare de actiuni la cam toate bancile romanesti catre banci straine. Adica au instrainat dreptul de a decide asupra unei mari parti din sistemul economic roman. Decizie care din capul locului se vedea a fi gresita, insa mirajul sumelor fabuloase oferite la licitatiile organizate a inchis gura multor analisti.
Cum spuneam, in Romania totul e pe dos. De ce? Pai in primul rand bancile straine fiind in foame de bani reali, au tras cat s-a putut de la filiale, adica de la sediile bancilor din Romania controlate de ele (mai ales de catre bancile austriece). Si nu au tras lei, ci euro sau dolari, in functie de tara bancii mama, diminuand considerabil resursele de valuta din tara noastra, fapt care a dus la o urcare rapida a euroiului si dolarului de la 3,6-3,7 lei pe euro in septembrie la 4,3 chiar 4,4 in decembrie, si de la 2,1-2,3 lei pe dolar in septembrie pana la chiar 3,3 lei in decembrie. Pe langa efectul asta care a facut ca multi sa nu-si mai permita achitarea ratelor pentru creditele in valuta, filialele autohtone au cam incetat creditarea. Asa ca circuitul economic s-a blocat in domeniile unde imprumutul este singura cale de achitare a unui pret, respectiv imobiliar si auto. Adica li s-a dat peste nas rechinilor care vindeau apartamente in colentina la pretul celor din Londra cu vedere spre Big Ben.
La nivelul omului obisnuit insa treaba e si mai grava. Fiindca la televizor nu se vorbeste decat despre criza, patronul deja se vede in faliment, motiv pentru care se crede nevoit sa mai reduca din numarul angajatilor sau din salariul acestora (care daca nu ar muci fara forme legale ar putea face gura, dar cei mai multi nu pot comente pentru ca somajul ii paste daca zic ceva). Asa ca nesimtitul se apuca sa dea afara si sa taie din salariile si asa de mizerie (acuma are si omul dreptate, cum sa-ti faci vila si gipan in doi-trei ani daca dai la angajati salariu la nivel european... mai bine le dai 5-6 milioane pe luna si fara carte de munca, nu?)
Guvernantii nostri au gasit solutia slvatoare... un imprumut masiv de la FMI. De ce avem nevoie de banii astia? Nimeni nu pare sa stie. E bine sa fie acolo. Nu ca in timpul asta ar produce dobanzi, dar ce le pas alor cand prostii care i-au ales vor plati. Solutia petnru scoaterea tarii din criza a fost gasita. Uraaa.... Fara indoiala ca de la FMI vor fi impuse niste conditii greu de indeplinit si care vor supune populatia la sacrificii si mai mari. De fapt, in foarte multe cazuri imprumuturile de la FMI s-au dovedit niste credite neperformante care au inrobit tari pe perioade lungi (faze gen depozitarea deseurilor radioactive pe teritoriul unei tari in contul unei parti din datorie si multe altele care sunt prezentate in filmele de teorie a conspiratiei). Banii se vor scurge in gauri negre gen Elena Udrea sau Bechtel, fara a se face ceva concret cu ei. Se vor da catre filialele bancilor straine, cu obligarea acestora in a nu ii scoate din tara, desi aceasta obligatie este ilegala si in mod cert nu va fi respectata. Asa ca peste cativa ani ne vom trezi ca cele aproape 20 de miliarde se vor fi topit in neant si FMI-ul ne va bate la usa ca vrea banii inapoi. Plus dobanda. Asa ca nu ne va ramane decat sa le dam raul si ramul tarii, ca noi vom fi in fundul gol. In tara politicienilor corupti si a patronilor nesimtiti care nu inteleg ca binele de lunga durata este binele general, nu doar bunastarea lor.
In fine, hai sa o lamurim care e treaba cu criza in Romania si de ce derularea evenimentelor a dat apa la moara patronilor si guvernantilor nostri in a ne jecmani intr-un mod mult mai barbar ca pana acum. Pentru cine inca nu stie (in ce gaura v-ati ascuns in ultima jumatate de an?!...), criza a pornit de la caderea pietei imobiliare americane, in toamna lui 2008. Adica niste baieti destepti au prabusit un intreg sistem in care ajunsesera sa investeasca si alte state din afara SUA (vezi cazul Islandei). Cum au prabusit sistemul? Pai destul de simplu daca ai bani multi. Bancile americane puteau da credite intr-o veselie, cu mult peste rezerva lor efectiva de bani. Creditele fiind date cu o mare larghete, preturile la case au explodat odata cu cererea, ajungand sa reflecte de multe ori valoarea lor reala. Si cum la ei nu e ca la noi sa trebuiasca sa girezi si cu casa parintilor si a vecinilor pentru a obtine un imprumut, deodata bancile s-au trezit ca au ajuns la limita permisa de creditare, ca oamenii nu mai pot sa dea banii inapoi si nici refinantare nu pot face din cauza atingerii pragului maxim de creditare. Asa ca bancile au devenit peste noapte proprietari peste case, terenuri si autoturisme ale caror preturi erau in cadere libera, cum e si normal intr-o tara civilizata cu o piata flexibila in care oferta s-a umflat intr-o perioada foarte scurta. Asa ca a pornit foamea de bani pentru ca bancile sa poata da iar credite si sa faca profit. Cine a avut interese in prabusirea pietei americane si care au fost interesele alea nu cunosc si nici nu imi bat capul.
Ajungem in Romania, unde treburile au stat intotdeauna pe dos. Aici niste baieti destepti si foarte cinstiti, alesi de popor, au considerat potrivit a vinde pachetele majoritare de actiuni la cam toate bancile romanesti catre banci straine. Adica au instrainat dreptul de a decide asupra unei mari parti din sistemul economic roman. Decizie care din capul locului se vedea a fi gresita, insa mirajul sumelor fabuloase oferite la licitatiile organizate a inchis gura multor analisti.
Cum spuneam, in Romania totul e pe dos. De ce? Pai in primul rand bancile straine fiind in foame de bani reali, au tras cat s-a putut de la filiale, adica de la sediile bancilor din Romania controlate de ele (mai ales de catre bancile austriece). Si nu au tras lei, ci euro sau dolari, in functie de tara bancii mama, diminuand considerabil resursele de valuta din tara noastra, fapt care a dus la o urcare rapida a euroiului si dolarului de la 3,6-3,7 lei pe euro in septembrie la 4,3 chiar 4,4 in decembrie, si de la 2,1-2,3 lei pe dolar in septembrie pana la chiar 3,3 lei in decembrie. Pe langa efectul asta care a facut ca multi sa nu-si mai permita achitarea ratelor pentru creditele in valuta, filialele autohtone au cam incetat creditarea. Asa ca circuitul economic s-a blocat in domeniile unde imprumutul este singura cale de achitare a unui pret, respectiv imobiliar si auto. Adica li s-a dat peste nas rechinilor care vindeau apartamente in colentina la pretul celor din Londra cu vedere spre Big Ben.
La nivelul omului obisnuit insa treaba e si mai grava. Fiindca la televizor nu se vorbeste decat despre criza, patronul deja se vede in faliment, motiv pentru care se crede nevoit sa mai reduca din numarul angajatilor sau din salariul acestora (care daca nu ar muci fara forme legale ar putea face gura, dar cei mai multi nu pot comente pentru ca somajul ii paste daca zic ceva). Asa ca nesimtitul se apuca sa dea afara si sa taie din salariile si asa de mizerie (acuma are si omul dreptate, cum sa-ti faci vila si gipan in doi-trei ani daca dai la angajati salariu la nivel european... mai bine le dai 5-6 milioane pe luna si fara carte de munca, nu?)
Guvernantii nostri au gasit solutia slvatoare... un imprumut masiv de la FMI. De ce avem nevoie de banii astia? Nimeni nu pare sa stie. E bine sa fie acolo. Nu ca in timpul asta ar produce dobanzi, dar ce le pas alor cand prostii care i-au ales vor plati. Solutia petnru scoaterea tarii din criza a fost gasita. Uraaa.... Fara indoiala ca de la FMI vor fi impuse niste conditii greu de indeplinit si care vor supune populatia la sacrificii si mai mari. De fapt, in foarte multe cazuri imprumuturile de la FMI s-au dovedit niste credite neperformante care au inrobit tari pe perioade lungi (faze gen depozitarea deseurilor radioactive pe teritoriul unei tari in contul unei parti din datorie si multe altele care sunt prezentate in filmele de teorie a conspiratiei). Banii se vor scurge in gauri negre gen Elena Udrea sau Bechtel, fara a se face ceva concret cu ei. Se vor da catre filialele bancilor straine, cu obligarea acestora in a nu ii scoate din tara, desi aceasta obligatie este ilegala si in mod cert nu va fi respectata. Asa ca peste cativa ani ne vom trezi ca cele aproape 20 de miliarde se vor fi topit in neant si FMI-ul ne va bate la usa ca vrea banii inapoi. Plus dobanda. Asa ca nu ne va ramane decat sa le dam raul si ramul tarii, ca noi vom fi in fundul gol. In tara politicienilor corupti si a patronilor nesimtiti care nu inteleg ca binele de lunga durata este binele general, nu doar bunastarea lor.
luni, 23 februarie 2009
Drepturile omului reloaded
Ca sa imi respect promisiunea facuta ieri pe www.visurat.ro la postul cu castrarea violatorilor, o sa detaliez aici ce inteleg eu prin drepturile omului (alea sintetizate in Declaratia Universala a Drepturilor Omului) si ceea ce cred eu ca ar trebui sa se inteleaga de acolo.
In primul rand, ceea ce se sustine acum a fi un drept al celui care comite infractiuni mi se pare a fi nimic mai mult decat un abuz grosolan de drept. Pentru necunoscatori, abuz de drept este atunci cand ai un anumit drept conferit prin lege/contract si nu il folosesti in scopul in care ti-a fost conferit, ci in alte scopuri (de obicei ilicite). Nu o sa bat campii cu istorie, ca nu cred sa intereseze pe careva, ci ma voi referi doar la scopul in care a fost infiintata institutia asta a drepturilor omului, si anume acela de a feri omul obisnuit de abuzurile puteriilor si de a-i asigura acestuia o viata cat de cat normala. Adica ai dreptul la viata, la hrana, la educatie, la un nivel de trai decent si tot asa. Cu alte cuvinte, ce inteleg eu prin drepturile omului? Eu inteleg dreptul meu la viata. Exact. Dreptul meu sa stau linistit asteptand sfarsitul obstesc, nu sa fiu hacuit de un nebun pe strada sau sa ma trezesc ca intra un gipan condus de cine stie ce deputat/senator/primar / consilier local /judecator sau alte rude de-ale lor cu 150 la ora sa ma faca praf in masinuta mea.
Mai inteleg dreptul meu la siguranta. Siguranta ca merg pe strada la orice ora si pe oriunde fara sa fiu agresat/furat/talharit/amenintat/injurat de cineva. Siguranta ca las masina in fata blocului si o gasesc tot acolo, fara ca cineva sa fi ravnit la ea sau la ce am lasat inauntru. Siguranta ca plec de acasa si nu intra nimeni in urma mea sa ma usureze de bunuri. Si aici putem sa extindem foarte mult. La siguranta copiilor, nevestelor, parintilor.
De asemenea este dreptul meu sa fiu tratat cum trebuie de catre functionarii publici (aici ma refer absolut la toti, nu numai la cei care au atributii de relatii cu publicul) care sunt platiti din banii mei. E dreptul meu sa nu mi se ceara spaga sau pile pentru a-mi rezolva o problema sau pentru a mi se elibera o autorizatie. E dreptul meu sa nu fiu abuzat de angajator.
Cam astea sunt in mare drepturile unui om normal. Bineinteles ca fiecare din DUDO poate fi disecat in felul de mai sus, insa consider ca mi-am exprimat suficient punctul de vedere.
Acum, sa vedem ce se intampla cand cineva savarseste o infractiune. Repsectivul incalca un drept pe care il are partea vatamata. Adica incalca o norma de convietuire. Dupa asta striga ca nu i se respecta drepturile. Care drepturi? Adica incalci legea si vrei sa fie respectata cand vine vorba de drepturile tale? Pai stai putin. Respectarea reciproca a drepturilor fiecaruia este esenta existentei unei societati. Asta inseamna ca daca faci fapte nu mai ai ce cauta in societatea respectiva, trebuie sa fii exclus.
Cum am mai spus, o femeie violata poate sa nu-si revina toata viata, insa violatorul sta cativa ani la inchisoare bine mersi cu somnic, papica si televizor, apoi iese si se apuca iar de fapte. Pai e corect? Vad ca un infractor are mai multe drepturi ca un om cinstit, si asta culmea, tot pe banii celui cinstit. Pai cum vine asta? Vine dintr-o eronata intelegere si aplicare a drepturilor omului. Ca de aia te duci la penitenciar, sa faci penitenta, nu te duci la hotel.
In primul rand, ceea ce se sustine acum a fi un drept al celui care comite infractiuni mi se pare a fi nimic mai mult decat un abuz grosolan de drept. Pentru necunoscatori, abuz de drept este atunci cand ai un anumit drept conferit prin lege/contract si nu il folosesti in scopul in care ti-a fost conferit, ci in alte scopuri (de obicei ilicite). Nu o sa bat campii cu istorie, ca nu cred sa intereseze pe careva, ci ma voi referi doar la scopul in care a fost infiintata institutia asta a drepturilor omului, si anume acela de a feri omul obisnuit de abuzurile puteriilor si de a-i asigura acestuia o viata cat de cat normala. Adica ai dreptul la viata, la hrana, la educatie, la un nivel de trai decent si tot asa. Cu alte cuvinte, ce inteleg eu prin drepturile omului? Eu inteleg dreptul meu la viata. Exact. Dreptul meu sa stau linistit asteptand sfarsitul obstesc, nu sa fiu hacuit de un nebun pe strada sau sa ma trezesc ca intra un gipan condus de cine stie ce deputat/senator/primar / consilier local /judecator sau alte rude de-ale lor cu 150 la ora sa ma faca praf in masinuta mea.
Mai inteleg dreptul meu la siguranta. Siguranta ca merg pe strada la orice ora si pe oriunde fara sa fiu agresat/furat/talharit/amenintat/injurat de cineva. Siguranta ca las masina in fata blocului si o gasesc tot acolo, fara ca cineva sa fi ravnit la ea sau la ce am lasat inauntru. Siguranta ca plec de acasa si nu intra nimeni in urma mea sa ma usureze de bunuri. Si aici putem sa extindem foarte mult. La siguranta copiilor, nevestelor, parintilor.
De asemenea este dreptul meu sa fiu tratat cum trebuie de catre functionarii publici (aici ma refer absolut la toti, nu numai la cei care au atributii de relatii cu publicul) care sunt platiti din banii mei. E dreptul meu sa nu mi se ceara spaga sau pile pentru a-mi rezolva o problema sau pentru a mi se elibera o autorizatie. E dreptul meu sa nu fiu abuzat de angajator.
Cam astea sunt in mare drepturile unui om normal. Bineinteles ca fiecare din DUDO poate fi disecat in felul de mai sus, insa consider ca mi-am exprimat suficient punctul de vedere.
Acum, sa vedem ce se intampla cand cineva savarseste o infractiune. Repsectivul incalca un drept pe care il are partea vatamata. Adica incalca o norma de convietuire. Dupa asta striga ca nu i se respecta drepturile. Care drepturi? Adica incalci legea si vrei sa fie respectata cand vine vorba de drepturile tale? Pai stai putin. Respectarea reciproca a drepturilor fiecaruia este esenta existentei unei societati. Asta inseamna ca daca faci fapte nu mai ai ce cauta in societatea respectiva, trebuie sa fii exclus.
Cum am mai spus, o femeie violata poate sa nu-si revina toata viata, insa violatorul sta cativa ani la inchisoare bine mersi cu somnic, papica si televizor, apoi iese si se apuca iar de fapte. Pai e corect? Vad ca un infractor are mai multe drepturi ca un om cinstit, si asta culmea, tot pe banii celui cinstit. Pai cum vine asta? Vine dintr-o eronata intelegere si aplicare a drepturilor omului. Ca de aia te duci la penitenciar, sa faci penitenta, nu te duci la hotel.
miercuri, 18 februarie 2009
Am plecat, m-am distrat, m-am intors
Dat fiind ca nu mai puteam suporta stresul de la serviciu unde pedalez zilnic, si fiindca aia mica tocmai a terminat sesiunea, am plecat de 14 februarie (na, ca tocmai a picat bine) la munte, la Predeal, ca nu mai fusesem de mult pe acolo si aveam bani de spart in Romania.
In fine, speriat de o prognoza meteo am luat trenul, o alegere care s-a dovedit a fi foarte proasta, fiindca am platit destul de mult, respectiv 42,30 lei la dus si 39,50 la intors, de persoana, insa se putea si mai rau, noi avand noroc sa gasim tren accelerat si nu rapid sau intercity, care ne-ar fi uscat de bani. Desi am facut la dus 6 ore si la intors 7, in confortul extraordinar al trenurilor romanesti, pana la urma am ajuns cu bine.
Pana pun niste poze o sa fac un rezumat.
Am stat la o vila a unui galatean de-al nostru, loc recomandat de niste rude. Superb, la cateva sute de metri de partie, priveliste excelenta, gazde de nota 10+. Pretul de 150 lei de camera pentru o noapte se incadra in media zonei, asa ca nu am avut de ce sa ne plangem nici chiar la capitolul asta. Recomand amatorilor de munte care vor sa vina la Predeal. Pensiunea se numeste Intermezzo si date de contact gasiti printr-un search pe google daca vreti sa faceti rezervare.
Trecand la statiune, as vrea sa fac o imparteala pe ce mi-a placut si ce nu mi-a placut.
Asa ca, intai ce mi-a placut.
Mi-a placut vremea superba. Am prins zapada din belsug, plus ca duminica si luni a nins asa ca atmosfera a fost de vis.
Mi-a placut ca poti gasi sa mananci destul de ieftin, plus ca nici preturile in general (cu exceptia bauturilor alcoolice) nu sunt cu mult mai mari decat in alte parti.
Mi-a placut patinoarul, unde cu 10 lei, aproape cat costa si in Galati, poti sa te dai o ora, si fara a fi foarte aglomerat.
Mi-a placut ca nu am auzit fir de manea
Ce nu mi-a placut:
Nu mi-a placut mizeria. Trotuarele nu erau curatate, se facusera zoaie pe unde trecea lumea.
Nu mi-a placut aglomeratia de weekend, si aici ma refer la aglomeratia de masini care erau (si nu exagerez cu nimic) peste tot, chiar si in buza prapastiei parcate.
Nu mi-a placut faptul ca preturile la jocurile indoor erau exorbitante (adicatelea 80 de lei la pensiunea Medieval pentru o ora de bowling, in conditiile in care era luni si numai noi pe acolo, nu mi se pare deloc un pret corect).
Nu mi-au placut preturile la bauturi alcoolice, in sensul ca o sticla de Angelli pe care o iei cu 11-12 lei de la supermarket acolo era la magazin 170-180. Tot cam 150% erau si preturile la bere, vin sau tarii, dar din astea din urma nu am baut.
Nu mi-a placut ca partia era amenajata in dorul cucului, chiar daca se chinuiau cu tunurile de zapada, totusi capitolul organizare lipsea cu desavarsire. Care ati fost pe acolo in ultima vreme stiti probabil ca nu exista delimitare intre partia mare de schi si placa si partiile pentru sanii. Spre teleschi partia de schi se bifurca si de fapt tu trebuie sa stii dinainte ca schiorii fac la stanga pentru ca inainte incepe partia de sanii. Un semn mic pe un copac ne avertizeaza ca partia e pentru sanii. In rest nimic. Nu marcaje, nu plase care sa impiedice schiorii sa intre printre sanii si sa-si rupa una sau alta, ori pe cei care se dau cu sania sa intre peste schiori si sa provoace accidente. Dincolo, la cea de-a doua partie de sanii, langa cabana Clabucet de jos si telescaun, aceeasi problema, in vale, trebuia sa stii cand sa te opresti pentru ca sa nu dai peste schiorii care veneau din stanga. La fel, nici semne, nici plase.
Nu mi-a placut pretul enorm de la telescaun, chiar un nene inaintea mea era foarte ofuscat si-i reprosa casierei ca e mai scump decat in Austria pentru niste servicii cu mult inferioare. Adica 15 lei urcarea si 26 urcre+coborare. Mai aveau niste abonamente zilnice dar nu am folosit din alea ca doar am urcat in varf sa facem niste poze si am coborat.
Per total a fost superb, insa ajung din nou la concluzia ca pentru a face turism in Romania trebuie sa stai bine de tot cu bugetul si sa inghiti multe din partea unora care inteleg ca turistul trebuie muls si tepuit cu nerusinare, fara a oferi servicii de calitate (aceeasi concluzie am tras-o si vara asta la Busteni, si anul trecut la Sinaia, si vara trecuta la Mamaia).
In fine, speriat de o prognoza meteo am luat trenul, o alegere care s-a dovedit a fi foarte proasta, fiindca am platit destul de mult, respectiv 42,30 lei la dus si 39,50 la intors, de persoana, insa se putea si mai rau, noi avand noroc sa gasim tren accelerat si nu rapid sau intercity, care ne-ar fi uscat de bani. Desi am facut la dus 6 ore si la intors 7, in confortul extraordinar al trenurilor romanesti, pana la urma am ajuns cu bine.
Pana pun niste poze o sa fac un rezumat.
Am stat la o vila a unui galatean de-al nostru, loc recomandat de niste rude. Superb, la cateva sute de metri de partie, priveliste excelenta, gazde de nota 10+. Pretul de 150 lei de camera pentru o noapte se incadra in media zonei, asa ca nu am avut de ce sa ne plangem nici chiar la capitolul asta. Recomand amatorilor de munte care vor sa vina la Predeal. Pensiunea se numeste Intermezzo si date de contact gasiti printr-un search pe google daca vreti sa faceti rezervare.
Trecand la statiune, as vrea sa fac o imparteala pe ce mi-a placut si ce nu mi-a placut.
Asa ca, intai ce mi-a placut.
Mi-a placut vremea superba. Am prins zapada din belsug, plus ca duminica si luni a nins asa ca atmosfera a fost de vis.
Mi-a placut ca poti gasi sa mananci destul de ieftin, plus ca nici preturile in general (cu exceptia bauturilor alcoolice) nu sunt cu mult mai mari decat in alte parti.
Mi-a placut patinoarul, unde cu 10 lei, aproape cat costa si in Galati, poti sa te dai o ora, si fara a fi foarte aglomerat.
Mi-a placut ca nu am auzit fir de manea
Ce nu mi-a placut:
Nu mi-a placut mizeria. Trotuarele nu erau curatate, se facusera zoaie pe unde trecea lumea.
Nu mi-a placut aglomeratia de weekend, si aici ma refer la aglomeratia de masini care erau (si nu exagerez cu nimic) peste tot, chiar si in buza prapastiei parcate.
Nu mi-a placut faptul ca preturile la jocurile indoor erau exorbitante (adicatelea 80 de lei la pensiunea Medieval pentru o ora de bowling, in conditiile in care era luni si numai noi pe acolo, nu mi se pare deloc un pret corect).
Nu mi-au placut preturile la bauturi alcoolice, in sensul ca o sticla de Angelli pe care o iei cu 11-12 lei de la supermarket acolo era la magazin 170-180. Tot cam 150% erau si preturile la bere, vin sau tarii, dar din astea din urma nu am baut.
Nu mi-a placut ca partia era amenajata in dorul cucului, chiar daca se chinuiau cu tunurile de zapada, totusi capitolul organizare lipsea cu desavarsire. Care ati fost pe acolo in ultima vreme stiti probabil ca nu exista delimitare intre partia mare de schi si placa si partiile pentru sanii. Spre teleschi partia de schi se bifurca si de fapt tu trebuie sa stii dinainte ca schiorii fac la stanga pentru ca inainte incepe partia de sanii. Un semn mic pe un copac ne avertizeaza ca partia e pentru sanii. In rest nimic. Nu marcaje, nu plase care sa impiedice schiorii sa intre printre sanii si sa-si rupa una sau alta, ori pe cei care se dau cu sania sa intre peste schiori si sa provoace accidente. Dincolo, la cea de-a doua partie de sanii, langa cabana Clabucet de jos si telescaun, aceeasi problema, in vale, trebuia sa stii cand sa te opresti pentru ca sa nu dai peste schiorii care veneau din stanga. La fel, nici semne, nici plase.
Nu mi-a placut pretul enorm de la telescaun, chiar un nene inaintea mea era foarte ofuscat si-i reprosa casierei ca e mai scump decat in Austria pentru niste servicii cu mult inferioare. Adica 15 lei urcarea si 26 urcre+coborare. Mai aveau niste abonamente zilnice dar nu am folosit din alea ca doar am urcat in varf sa facem niste poze si am coborat.
Per total a fost superb, insa ajung din nou la concluzia ca pentru a face turism in Romania trebuie sa stai bine de tot cu bugetul si sa inghiti multe din partea unora care inteleg ca turistul trebuie muls si tepuit cu nerusinare, fara a oferi servicii de calitate (aceeasi concluzie am tras-o si vara asta la Busteni, si anul trecut la Sinaia, si vara trecuta la Mamaia).
vineri, 30 ianuarie 2009
Uite pusca, nu e pusca
Ma uit la stiri si ma ingrozesc... 0 tv-ul o sa-si faca inca un serial de cateva sute de episoade din chestia asta, ca tot se terminase cu elodia si cu jurnalista aia a lor de s-a sinucis o dadusera in apa chioara, asa ca noul eveniment nemaivazut, incredibil etc. a picat din cer ca o mana cereasca.
Despre ce este vorba? Pai cum nu stiti? Dintr-un depozit al unei unitati militare din Ciorogarla (nume predestinat dupa cum se pare), de langa Bucuresti, s-au furat vreo 100 de arme de foc, adicatelea vreo 60-70 de pusti si 20-30 de pistoale, ca evidenta la arme se tinea ca la bomboane, cu kilul, asa ca nu se stie exact cate nu mai sunt.
Acuma, ca un vajnic militar trecut in rezerva dupa ce am frecat platoul unitatii vreme de un an, eu stiu o treaba. Treaba asta spune ca depozitul de arme este separat de ala de munitie. Una la mana. A doua chestie spune ca la predarea-primirea postului de catre militarul care asigura paza, se inspecteaza sigiliile depozitului. Asta e prima si cea mai importanta activitate, si in procesele verbale de primire-predare se mentioneaza asta. A treia chestie spune ca asa o cantitate de armament inseamna destul de multa greutate, cateva sute bune de kilograme, plus un volum considerabil, ceea ce inseamna ca-ti trebuie o masina cat de cat, macar dubita, sa le poti cara, iar in unitate nu se intra asa usor cu masina.
Asa ca stau eu si ma intreb cat e realitate si cat e facatura chestia asta. Adicatelea nu se stie exact cat s-a sustras. Nu se stie cand s-a intamplat chestia asta. Nu se stie cum au facut aia asa ceva. Pai cum pula mea de tara bananiera intri intr-o unitate militara cu camionul, nu te vede nimeni. Te duci la depozitul de arme (pazit cu strasnicie) si nu te vede nimeni. Furi de acolo, in primul rand rupand sigiliile, si nu observa nimeni timp de cateva zile treaba asta. Acuma toate autoritatile se dau de ceasul mortii sa gaseasca armele si pe aia care le-au luat.
Acuma, daca e pe bune faza si chiar cineva a luat armele astea, e de rau. Si trebuie luate masuri drastice sa nu se mai intample asa ceva. Nu demiterea unui sef va rezolva problema. Nu trimiterea pt cativa ani in puscarie a celor care trebuiau sa pazeasca si nu au facut-o. Ca doar de asta sunt platiti cu bani multi niste unii cu grade mari. Sa gandeasca.
Despre ce este vorba? Pai cum nu stiti? Dintr-un depozit al unei unitati militare din Ciorogarla (nume predestinat dupa cum se pare), de langa Bucuresti, s-au furat vreo 100 de arme de foc, adicatelea vreo 60-70 de pusti si 20-30 de pistoale, ca evidenta la arme se tinea ca la bomboane, cu kilul, asa ca nu se stie exact cate nu mai sunt.
Acuma, ca un vajnic militar trecut in rezerva dupa ce am frecat platoul unitatii vreme de un an, eu stiu o treaba. Treaba asta spune ca depozitul de arme este separat de ala de munitie. Una la mana. A doua chestie spune ca la predarea-primirea postului de catre militarul care asigura paza, se inspecteaza sigiliile depozitului. Asta e prima si cea mai importanta activitate, si in procesele verbale de primire-predare se mentioneaza asta. A treia chestie spune ca asa o cantitate de armament inseamna destul de multa greutate, cateva sute bune de kilograme, plus un volum considerabil, ceea ce inseamna ca-ti trebuie o masina cat de cat, macar dubita, sa le poti cara, iar in unitate nu se intra asa usor cu masina.
Asa ca stau eu si ma intreb cat e realitate si cat e facatura chestia asta. Adicatelea nu se stie exact cat s-a sustras. Nu se stie cand s-a intamplat chestia asta. Nu se stie cum au facut aia asa ceva. Pai cum pula mea de tara bananiera intri intr-o unitate militara cu camionul, nu te vede nimeni. Te duci la depozitul de arme (pazit cu strasnicie) si nu te vede nimeni. Furi de acolo, in primul rand rupand sigiliile, si nu observa nimeni timp de cateva zile treaba asta. Acuma toate autoritatile se dau de ceasul mortii sa gaseasca armele si pe aia care le-au luat.
Acuma, daca e pe bune faza si chiar cineva a luat armele astea, e de rau. Si trebuie luate masuri drastice sa nu se mai intample asa ceva. Nu demiterea unui sef va rezolva problema. Nu trimiterea pt cativa ani in puscarie a celor care trebuiau sa pazeasca si nu au facut-o. Ca doar de asta sunt platiti cu bani multi niste unii cu grade mari. Sa gandeasca.
luni, 19 ianuarie 2009
Cum faci foamea in BeMVeu
Probabil din titlu s-a prins lumea ca e vorba despre un personaj demn de cocalari.com, care nu are ce sa manance dar conduce bemveuri si se imbraca numai de la Diana si Gutza, aka D&G.
Acu' ca tot am stricat punctul culminant al povestirii, sa continuu sperand ca se va gasi cineva sa citeasca pana la capat.
Totul incepe acum cativa ani. Personajul principal, sa-i zicem Gigel, e si el pe acolo prin cartier (e pe bune, chiar e vecin cu mine, sta in blocul de vizavi) si e cam de-o seama cu mine... parca cu un an mai mic sau asa ceva. In fine, Gigel e genul de om care nu e deloc popular. Nici prea istet, nici prea sociabil. In fine, omul este pasionat de masini. Numai masini are in cap. Asta pe langa basinile de mare jmeker si impresiile de rigoare. Cum nu era deloc popular prin zona, Gigel se baga intr-un grup de jmekeri din astia inchipuiti din vecinatate, cu unii dintre ei fiind coleg de clasa prin liceu.
Eu am plecat la facultate dupa liceu, nu am mai tinut legatura cu baietii, insa aflu acum vr-un an ca Gigel plecase in Irlanda, la combinatii, cu fratii lui la fel de jmekeri. Toate bune si frumoase, sa fie el sanatos ca nu ma intereseaza.
De vreo 6 luni a aparut inapoi, cu o frumusete de bemveu seria 3, cam vechi ce-i drept, cred ca are cel putin 10 ani, cu volan pe dreapta si numar strain, ca doar e jmeker si nu plateste taxa auto (care cred ca ar fi depasit cu mult pretul platit pe masina). Jmekeria mare... numai ca bemveul ala bea gaz de rupe. Bani putini, pana la urma cu liceul 3 sau marina, ce-o fi facut el ca nu mai stiu, nu-l angaja nimeni. Asa ca masina ocupa degeaba un loc in parcarea din fata blocului, Gigel petrecand timp de calitate in habitaclu ascultand muzica, sa vada dusmanii ce masina ciumeaca are el, cu clima bizonica si subwoofer.
Acu' nu inteleg cum a facut de a trosnit-o in bot frumos de tot, daca nu prea mergea cu ea... in fine, de aproape o luna masina sta in parcare cu botul facut varza. Baietii spun ca ar fi taiat-o iar in afara. Cred si eu... cand esti jmeker ti se rupe tie de asigurare... ca doar esti jmeker si nu-ti poate face nimeni nimic. Cel putin asa crezi tu.
Acu' ca tot am stricat punctul culminant al povestirii, sa continuu sperand ca se va gasi cineva sa citeasca pana la capat.
Totul incepe acum cativa ani. Personajul principal, sa-i zicem Gigel, e si el pe acolo prin cartier (e pe bune, chiar e vecin cu mine, sta in blocul de vizavi) si e cam de-o seama cu mine... parca cu un an mai mic sau asa ceva. In fine, Gigel e genul de om care nu e deloc popular. Nici prea istet, nici prea sociabil. In fine, omul este pasionat de masini. Numai masini are in cap. Asta pe langa basinile de mare jmeker si impresiile de rigoare. Cum nu era deloc popular prin zona, Gigel se baga intr-un grup de jmekeri din astia inchipuiti din vecinatate, cu unii dintre ei fiind coleg de clasa prin liceu.
Eu am plecat la facultate dupa liceu, nu am mai tinut legatura cu baietii, insa aflu acum vr-un an ca Gigel plecase in Irlanda, la combinatii, cu fratii lui la fel de jmekeri. Toate bune si frumoase, sa fie el sanatos ca nu ma intereseaza.
De vreo 6 luni a aparut inapoi, cu o frumusete de bemveu seria 3, cam vechi ce-i drept, cred ca are cel putin 10 ani, cu volan pe dreapta si numar strain, ca doar e jmeker si nu plateste taxa auto (care cred ca ar fi depasit cu mult pretul platit pe masina). Jmekeria mare... numai ca bemveul ala bea gaz de rupe. Bani putini, pana la urma cu liceul 3 sau marina, ce-o fi facut el ca nu mai stiu, nu-l angaja nimeni. Asa ca masina ocupa degeaba un loc in parcarea din fata blocului, Gigel petrecand timp de calitate in habitaclu ascultand muzica, sa vada dusmanii ce masina ciumeaca are el, cu clima bizonica si subwoofer.
Acu' nu inteleg cum a facut de a trosnit-o in bot frumos de tot, daca nu prea mergea cu ea... in fine, de aproape o luna masina sta in parcare cu botul facut varza. Baietii spun ca ar fi taiat-o iar in afara. Cred si eu... cand esti jmeker ti se rupe tie de asigurare... ca doar esti jmeker si nu-ti poate face nimeni nimic. Cel putin asa crezi tu.
duminică, 4 ianuarie 2009
Cum fu revilionu'
A trecut si Revelionul asta.... 2009 sper sa fie mai bun, mai ales din august incolo... prietenii stiu de ce.
A fost super, un revelion din ala cum nu am mai avut de cativa ani.
Totul s-a petrecut in Galati, in 40, langa benzinarie.
Noi am fost 7 insi. A fost bine, dat fiind ca anul trecut eram vreo 15 si telefoanele tot sunau "pot si eu sa vin cu voi? te rooog!" Eu i-as fi luat si pe ceilalti, dar nu era casa mea si nici loc nu mai era, asa ca a trebuit sa ne supunem vointei proprietarului (adica prietena mea, na!). Si acum doi ani situatia a fost cu totul invers, dat fiind ca eram vreo 4 si ne tot rugam de unul si de altul sa vina, pana la urma reusind sa ne strangem vreo 7 sau 8.
Anul asta am fost 7 de la inceput. Nu au fost faze gen "stai sa ma gandesc, iti spun pe 31 seara" decat intr-un singur caz, care oricum era de inteles ca avusese o sora de-a tipei nu'sh ce accident auto cu o zi inainte si era vorba daca sa se duca sau nu la ea la spital (pe la SIbiu parca zicea). Nu au fost faze gen "vin dar stai asa, ca nu mai vin". Nu a mai fost colegu' Vali sa faca o lista interminabila de cumparaturi care sa ne ajunga o gramada de bani si sa ramana cat de inca 2-3 petreceri (de obicei continuam cheful de revelion si pe 1 seara, eventual si pe 2, apoi de Sfantul Ion, cu mancarea ramasa de la noaptea dintre ani).
Ne-am gasit, am dansat, am ascultat manele (bineinteles ca de la vecini, ce credeati?!...). Nu am cumparat artificii, pentru ca desi legale, mi se par putin de domeniul gay, adica in sensul ca ii dai foc si scoate stelute.... come on, vreau explozii, fum, rachete (poate ca am ramas putin obsedat din armata) . Am gasit pe 31 pe la 10 seara niste tigani cu petarde, care le dadeau la niste preturi incredibile, incat le-am urat sa le bage in cur pana la anul. Asa ca am privit de la geam cum dadea lumea cu artificii, iar eu am dat cu sampanie pe aia iesiti in fata blocului (geamul de la bucatarie e in dreptul intrarii in scara, si noi eram la etajul 3). Nu s-a suparat nimeni, ne-a apucat o foame cumplita, am mancat friptura si niste cartofi preprajiti care pareau cruzi si de fapt erau piure, salata de fructe foarte reusita, tort, salata boeuf, am baut visinata, vin, bere, sampanie etc, ca nu le mai stiu.
Dupa aia ne-am pus la povesti, am mai chiuit, am mai povestit, pana pe la 7 jumate, cand am dat stingerea ca eu am muncit pe 31 si eram varza de obosit. Ce mi s-a parut misto ca lumea era ok, in afara de t'arshu john care bause cam mult si dormea in picioare, si de mine care picam de obosit, spre deosebire de alti ani in care toata lumea pica pe la 4-5 si abia astepta sa se lumineze afara ca s-o stearga acasa si sa se culce. Acum ma doare inima ca trebuie sa ma intorc la munca, dar... pana la urma asa e in tenis, macar ca ne-am distrat si noi putintel.
A fost super, un revelion din ala cum nu am mai avut de cativa ani.
Totul s-a petrecut in Galati, in 40, langa benzinarie.
Noi am fost 7 insi. A fost bine, dat fiind ca anul trecut eram vreo 15 si telefoanele tot sunau "pot si eu sa vin cu voi? te rooog!" Eu i-as fi luat si pe ceilalti, dar nu era casa mea si nici loc nu mai era, asa ca a trebuit sa ne supunem vointei proprietarului (adica prietena mea, na!). Si acum doi ani situatia a fost cu totul invers, dat fiind ca eram vreo 4 si ne tot rugam de unul si de altul sa vina, pana la urma reusind sa ne strangem vreo 7 sau 8.
Anul asta am fost 7 de la inceput. Nu au fost faze gen "stai sa ma gandesc, iti spun pe 31 seara" decat intr-un singur caz, care oricum era de inteles ca avusese o sora de-a tipei nu'sh ce accident auto cu o zi inainte si era vorba daca sa se duca sau nu la ea la spital (pe la SIbiu parca zicea). Nu au fost faze gen "vin dar stai asa, ca nu mai vin". Nu a mai fost colegu' Vali sa faca o lista interminabila de cumparaturi care sa ne ajunga o gramada de bani si sa ramana cat de inca 2-3 petreceri (de obicei continuam cheful de revelion si pe 1 seara, eventual si pe 2, apoi de Sfantul Ion, cu mancarea ramasa de la noaptea dintre ani).
Ne-am gasit, am dansat, am ascultat manele (bineinteles ca de la vecini, ce credeati?!...). Nu am cumparat artificii, pentru ca desi legale, mi se par putin de domeniul gay, adica in sensul ca ii dai foc si scoate stelute.... come on, vreau explozii, fum, rachete (poate ca am ramas putin obsedat din armata) . Am gasit pe 31 pe la 10 seara niste tigani cu petarde, care le dadeau la niste preturi incredibile, incat le-am urat sa le bage in cur pana la anul. Asa ca am privit de la geam cum dadea lumea cu artificii, iar eu am dat cu sampanie pe aia iesiti in fata blocului (geamul de la bucatarie e in dreptul intrarii in scara, si noi eram la etajul 3). Nu s-a suparat nimeni, ne-a apucat o foame cumplita, am mancat friptura si niste cartofi preprajiti care pareau cruzi si de fapt erau piure, salata de fructe foarte reusita, tort, salata boeuf, am baut visinata, vin, bere, sampanie etc, ca nu le mai stiu.
Dupa aia ne-am pus la povesti, am mai chiuit, am mai povestit, pana pe la 7 jumate, cand am dat stingerea ca eu am muncit pe 31 si eram varza de obosit. Ce mi s-a parut misto ca lumea era ok, in afara de t'arshu john care bause cam mult si dormea in picioare, si de mine care picam de obosit, spre deosebire de alti ani in care toata lumea pica pe la 4-5 si abia astepta sa se lumineze afara ca s-o stearga acasa si sa se culce. Acum ma doare inima ca trebuie sa ma intorc la munca, dar... pana la urma asa e in tenis, macar ca ne-am distrat si noi putintel.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
