Muncesc ca sclavu'

Numai ce ma trezisem azi dis de dimineata (adica pe la vreo 10, ca doar era sambata) ca ma suna sefu'. Cum orice negru de pe plantatie (asa, ca mine) stie ca asta nu e un semn bun, adica nu prea ii sta in obicei sa sune ca sa intrebe de sanatate sau sa-ti ureze sarbatori fericite, cam asa stie si care a fost starea mea de spirit cand am vazut cine ma suna. Bineinteles ca m-a chemat la munca. Ce conta ca era sambata, ca eram liber.... pulimea sa munceasca. Din patriotism si spirit de sacrificiu. Nu am avut ce face si m-am dus. Nici la munca nu am avut ce face.... m-am uitat la stele (dat fiind ca era zi m-am plictisit repede) si pe la 1 m-am carat. Ma chemase degeaba, ca se putea si fara mine. Acuma poate ca omul nu avea bani de porc si s-a gandit sa-si umple frigiderul doar cu costul unui apel de cateva minute. Se prea poate. Tot ce vad eu e doar o bataie de joc imensa, care devine din ce in ce mai permisa dat fiind ca suntem in criza economica, nu sunt bani, vechea poveste...

In primul rand criza loveste in buzunarele noastre... la un salariu negociat in euro la inceput, dar platit in lei (bineinteles ca a ramas aceeasi suma in lei, indiferent de cursul ascendent al euroiului), acuma se pune problema reducerii salariilor din cauza ca nu mai sunt asa multi bani ca la inceput. Bun, atunci se pune problema in felul urmator, daca primesc mai putini bani pentru aceeasi munca, atunci voi munci mai putin. Doar ca seful si patronii nu gandesc asa. Ei vor bici de rahat. Si vor sa si plesneasca, ca doar nu vin la birou zilnic degeaba. Daca deschizi gura ti se da in cap.... ca poti sa pleci oricand, ca mai sunt multi altii care vor sa-ti ia locul, ba chiar esti fortat sa pleci in unele situatii, cand vorbele tale zgaraie prea tare urechile cuiva care crede nefondat ca el a inceput compania si cu el se va termina (cu toate ca nu-ti ceri decat drepturile legale, pe care un parlament impotent dintr-o tara bananiera le-a votat).

Acu' imi aduc aminte de o faza mai din vara, cand am bagat ca aia din filmele vechi cu puscariasi vreo saptamana 12 ore pe zi plus sambata si duminica. Seful meu mi-a promis o zi libera platita pentru chestia asta. Numai ca zilele libere platite se aproba de catre directorul de departament, seful direct doar confirmand pe cerere ca au fost lucrate n ore suplimentare si ca sclavul, pardon, angajatul, are acoperire pentru dreptul pe care si-l cere. Nu am ajuns sa-l vad pe director la ochi, dar am bagat cererea mea la secretara lui, pentru semnat. Peste vreo 2 ore ne cheama la el, pe mine si pe sefu'. Puli, vaselina, perversiuni, tot tacamul, timp de vreo jumatate de ora. Explicatii, idei comuniste, munca patriotica. Noi nu am zis nimic, l-am lasat sa termine. Sefu' se facuse mic de tot. Am revenit cu explicatiile mele si cu baza legala, accentuand faptul ca normal ar trebui sa cer vreo 4-5 zile, nu doar una... Atat mi-a fost pentru urmatoarele 10 minute explozive. Nu stiu cum de nu m-a dat afara. Sincer, la momentul ala m-as fi bucurat sa o faca. Poate ca s-a gandit ca ar avea cam mare nevoie de mine pe viitor(probabil de asta mi-a si aprobat cererea).

Acum cred ca urmatoarea hartie pe care i-o voi face va fi demisia mea, dar ma mai gandesc. M-am saturat sa bag peste program si sa nu-mi fie recunoscuta munca pe care o fac nici cu libere dar nici cu bani. Pentru ca sindicatul vegheaza. Ca la reclama aia la FNI, dormim linistiti ca niste gigei care pupa in cur AGA ne reprezinta in fata unora care cred ca odata cu ei se termina pamantul. Pentru ca la noi toti sunt smecheri, si legea e doar pentru fraieri. Uneori ma intreb cand o sa fie si in tarisoara asta mai bine pentru noi, astia mici. Si de cate ori am intrebat niciodata nu am primit raspuns. Ori poate mai am de asteptat vreo cateva sute de ani.